editeaza

• „Domnul Puntila si sluga sa Matti“ de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Teatrul sibian, de data aceasta prin sectia germana, a oferit publicului si un alt spectacol savuros, „Domnul Puntila si sluga sa Matti“, de Brecht, in regia Ancai Bradu. Ceea ce a facut regizoarea, pe scena goala, ocupata in majoritatea timpului de o masinuta care se plimba in sus si in jos, a fost sa speculeze punctele tari ale lui Brecht, reusind sa fereasca spectacolul de excesele si plictiseala pe care le poate produce, in unele cazuri, efectul de distantare. Sau de diluarea pe care o mai aduc din când in când songurile. Daca montarea e cuceritoare, aceasta se datoreaza in primul rând ritmului diabolic imprimat de regie si energiei explozive din prestatiile actorilor, mai ales a aceluia din rolul principal, Daniel Plier. In interpretarea lui, Domnul Puntila devine un idealist incandescent mixat cu un cinic malitios. Actorul frânge cadentele si traieste totul inflacarat la maximum, fie ca e vorba de idealuri sociale, fie de… betie. O adevarata bomba care respira energie
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Un spectacol muzical german este premiera stagiunii la Sibiu de Alina Boboc sursa: Cronica Română
  Teatrul Naţional “Radu Stanca“ (TNRS) din Sibiu deschide stagiunea 2011-2012 cu o premieră, “Domnul Puntila şi sluga sa Matti / Herr Puntila und sein Knecht Matti”, în regia Ancăi Bradu. Având la bază textul lui Bertolt Brecht, producţia Secţiei Germane a Teatrului sibian este o comedie muzicală, ce prezintă povestea unui aristocrat care încearcă să îşi schimbe identitatea cu cea a servitorului său, comedia de situaţii fiind completată de o intrigă amoroasă. Pentru această piesă a sa scrisă în anii războiului, Brecht însuşi recomanda abordarea în cheia “Commedia dell’Arte”, naturalismul fiind “insuficient în acest caz”.
  Spectacolul, cu două reprezentaţii, miercuri 14 şi joi 15 septembrie, nu este singura premieră anunţată a stagiunii de la TNRS. Altă premieră a noului sezon teatral – spectacolul “Insula” în regia lui Vlad Massaci – este o adap­tare după textul omonim al poetului suprarealist Gellu Naum.
  Citeste tot pe Cronica Română
• Iluzia lui Brecht de Teodora Cascarade sursa: Yorick
  Când sunt bine alese, cuvintele au o putere
  atât de mare în ele, încât o descriere îţi
  trezeşte adesea imagini mai însufleţite
  decât însăşi vederea lucrului zugrăvit.
  Joseph Addison
  
  Metaforele sunt greu de pus în scenă. În principal, pentru că figurile de stil sunt antinomice principiului fundamental al teatrului – acţiunea. A încerca să imaginezi şi să redai ceva ce nu se poate naşte decât în mintea spectatorului este unul din motivele pentru care teatrul poetic nu a putut rezista mai mult de contextul în care a fost creat. Cred că, uneori, simplitatea cuvântului atinge mai bine decât amploarea unui ansamblu de gesturi şi sunete aparent haotice.
  Însă dilema apare atunci când montezi un text al unui autor care scrie contrar tuturor principiilor dramatice, care declară că teatrul său este unul epic, că iluzia nu mai este posibilă, iar scopul unui spectacol nu e de a stârni milă şi frică, de a conduce către catharsis,
  Citeste tot pe Yorick