Decalogul dupa Hess. Un studiu despre rau – bun titlu pentru o coperta de carte! Fapt demonstrat, de altminteri, la aparitia piesei in antologia editata de Uniunea Scriitorilor si, anterior, in trimestrialul electronic Respiro. Ce impact ar avea insa pe un afis de teatru? Ar atrage, poate, elite intelectuale. Spectatorul obisnuit ar percuta insa mai greu, cred eu. Altceva e atunci cind atentia este captata de un singur nume. Hess, pur si simplu. Nume cu rezonanta nazista, ce se decupeaza agresiv din fundalul gri, plin de imagini cu miini deformate, stranii, de mutant. E suficient atit. Premisele intru cuvint si imagine au fost create. Restul – decalogul, studiul, raul – poate fi explicat in subtitluri, caiete de sala voluminoase, conferinte de presa si, desigur, ramine pe seama criticii literar-teatrale. Inainte, insa, si cel mai important este spectacolul. Cu atit mai mult cu cit e vorba despre o piesa noua, reprezentata in premiera absoluta. Transpunerea scenica isi asuma
Citeste tot pe
Observator Cultural