„Totul e permis in Gradina desfatarilor lumesti. Infranarea nu are sens pentru ca libertatea absoluta ne face egali in fata lui Dumnezeu si nu vom mai fi pedepsiti ca am cules marul. Pentru ca Binele si Raul au fost cunoscute si neutralizate, pierzandu-si puterile nelimitate” – iata un gand simplu agatat in rama fascinantului triptic Gradina desfatarilor lumesti de un personaj al peliculei cu titlu omonim semnata de Lech Majewski. Libertatea e considerata de Majewski a fi tema primordiala a vastei alegorii realizate de Bosch si despre libertate vorbeste la randu-i Nic Ularu in spectacolul sau – Hieronymus. Libertatea artistului, nascuta din momentele alternante intre luciditate si alienare, cea a omului constrans in timpul istoric si in timpul personal, alergand mereu spre indeplinirea unei dorinte care sa-l faca fericit. Libertatea iubirii, a cautarii, a intelegerii in profunzime. Libertatea de a fi.
Montarea lui Nic Ularu am simtit-o, aproape, ca pe un manifest.
Citeste tot pe
AltIași
