Homo Americanus l-am făcut într-un subsol de zgârie-nor, dintr-o necesitate, dintr-o foame... plecasem în New York cu o bursă la The Actor Studio - miticul studio - pe care iniţial o refuzasem pe considerente că nu-mi place să vorbesc "englejeşte". Şi iată-mă după şase luni de viaţă în NYC - exact ca-n filme: cu joburi de noapte (de tot felul), cu experienţe de cartier în toate limbile pământului, cu oferte artistice (şi nu numai) de nerefuzat şi cu doruri de "Oltenia natală"... Mergeam pe străzile din New York la toate orele: dimineţile în zori - după muncă, în nopţile agitate din Chelsea Neighbour, în amiezile pline de speranţe la întâlnirile cu agents... Şi lucrăm. Cu mintea. Cu sufletul. Astfel încât în momentul când un producător a făcut un pariu cu mine şi mi-a zis: "okay... ai 1.000 $ şi trei săptămâni să faci 30 min de un... ce faci tu - un work in progress!" - atât mi-a trebuit! O provocare! O şansă!...
M-am închis trei
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
