editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Un Afrim noir în Turnul Măcelarilor. Spooky... de Gabriela Lupu sursa: Art Act Magazine
  Cei care gustă un roman polițist din ăla de la mama lui, mama lui fiind Agatha Christie, cu atmosferă ușor gotică în care nu știi precis dacă mâna criminală e una omenească sau dacă nu cumva e una ieșită dintr-un mormânt proapăt, ca mânuța aia faimoasă a lui Carrie din filmul omonim, vor fi mai mult decât încântați de noul show al lui Radu Afrim montat la Teatrul 74 din Târgu Mureș, „Hoțul de oase“, pe un text de Adam Rapp, pentru că are toate ingredientele unui policier de clasă, adică una bucată criminal psihopat (Cristian Bojan), tot una bucată cadavru care fusese în timpul vieții chiar o bucățică bună, o ploaie care nu are nici un gând să se mai termine având ambiția de a deveni când se face mare apocalipsă, o eroină neajutorată și locuită de fantome (simpatica și „sexoasa“ Claudia Ardelean „importată“ de la Sfântu Gheorghe) pe care vrea să o salveze un erou de profesie creator de uși, în special de uși de intrare,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Hoţul de oase... sau hoţul de timp de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  Text şi context. Ca în cazul oricărui spectacol regizat de Radu Afrim, prima întrebare care se pune este în ce fel s-a raportat regizorul la text atunci când a conceput spectacolul sau, mai simplu spus, ce a rămas şi ce a dispărut din textul iniţial şi în ce fel a fost prelucrat materialul dramatic. Faptul că între regizor şi pagina scrisă se naşte de fiecare dată o relaţie cel puţin specială face parte din orizontul de aşteptare al celor care frecventează spectacolele afrimiene. Personalitate teatrală foarte puternică, potenţată de o solidă bază filologică, lucru care duce inevitabil la interpretarea textelor care îi cad în mână şi apoi la construirea spectacolului pe osatura acestora, Radu Afrim şi-a creat în timp - pe bună dreptate - un consistent cerc de admiratori, care îi prizează (termenul nu este nelalocul lui) cu entuziasm fiecare producţie. La fel, un teatru îşi reconfirmă valoarea şi deschiderea dacă pe lista producţiilor sale
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Apocalipsa voioasă de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Pe scenă, un băiat retard, Ricky Babanu', vorbește majoritar în versuri, se crede voios un iepuraș, dar manifestă și ceva aplecare înspre viol. Mama lui, Tanti Mureșica, zăludă traversată de retorici apocaliptice, e obsedată și oripilată de șoareci. Unul dintre aceștia apare încarnat cu un cap ca la teatrul de păpuși. Un criminal scăpat de la pușcărie, hoț de oase pe deasupra, își stivuiește obiectele pasiunii (evident, oasele), cu directa complicitate a fetei în jurul căreia gravitează toți. Toate acestea le aflăm în Hoțul de oase de Adam Rapp (dramaturg american născut în 1968), regia Radu Afrim, Teatru – 74, Tg. Mureș, încet-încet, ca într-un veritabil roman polițist, prin intermediul fragmentelor disparate. Poveștile blurate ale personajelor se complică și mai mult prin viziunile onirice ale personajelor feminine, a căror minte agregă realitatea gongoric, după legi numai de ele știute. Oricum, chiar dacă rămîn neîntrupate,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Umorul bizar are personalitate multiplă de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  „Hoţul de oase“, în regia lui Radu Afrim, îl prinde pe regizor în formă maximă, jucându-se foarte liber cu dicţionarul explicativ al limbii române, cu spaţiul, cu mintea spectatorilor, cu tot ce vrei şi ce nu vrei.
  „400 de soldaţi îşi îndreaptă armele spre soare şi trag în el cu popcorn. Popcorn-ul loveşte norii şi se transformă în zăpadă, iar atunci când cade pe pământ, zăpada se transformă-n aur şi un spiriduş îl fură şi-l ascunde sub o cascadă de pişat de zebră", debitează Lila, femeia în jurul căreia gravitează stafia surorii gemene, hormonii lui Ricky Babanu', ai lui Bump tâmpit-tâmplarul şi săgeţile veninos-bigote ale doamnei Mureşan.
  Regizorul Radu Afrim nu trage cu popcorn, ci cu floricele de limbaj în populaţia de pe scenă şi din afara ei. Amestecă un strop de Apocalipsă cu o tonă de tensiune sexuală, cu un kilogram de mister şi cu o găleată de discurs ultraortodox, arătându-ne timp de aproape două ore cum
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Potopul vine în ritm de Chet Baker de Cătălina Miciu sursa: Dilema Veche
  74 de oameni stau pe scaune și asudă. Eu și 73 de oameni stăm pe scaune și asudăm. Podeaua scîrțîie pe alocuri și hîrtiile mișcate ritmic nu fac decît să încălzească și mai tare aerul. În turnul Teatrului 74 ne-am refugiat parcă de o iarnă siberiană, la fel cum personajele create de Adam Rapp s-au refugiat de potopul care le amenință viața.
  Mai înainte de asta, citeam pe iarba rece din jurul cetății și liniștea de după-amiază de vară era spartă de vocea răgușită a Claudiei Ardelean, pe acorduri de Chet Baker. Și mai înainte de asta, am luat drumul Mureșului pentru a vedea cel mai recent spectacol semnat Radu Afrim, la Teatrul 74, în Tîrgu Mureș.
  Hoțul de oase / Sparrow on the roof (text scris de Adam Rapp, despre care citesc că a fost unul dintre finaliștii la Pulitzer în 2006 și a realizat și un film cu adorabila Zooey Deschannel) nu-ți strînge inima ca pe un purice, ca apoi să o facă să îți sară pe gît afară,
  Citeste tot pe Dilema Veche