Dramă usturătoare, spusă în accente de horror şi realism psihologic, „Iadul este amintirea“ plonjează în pânza de păianjen a naturii umane, arătându-i ţesăturile perfecte şi firele rupte. Spectacolul lasă multe goluri prin stomacurile care se găsesc prin preajmă; urcă până în piept, din care ia tot aerul şi se duce şi mai departe, furând minţile, aplauzele.
Apoi, dispare în culise, purtând cu el toate vorbele bune pe care spectatorii au apucat să le spună până au ieşit din sală. Este teatrul căruia îi duci amintirea până la primul vis. Te vei trezi a doua zi de dimineaţă gândindu-te la el. Şi, mai ales, la fericirea care a luminat, cu doar o seară înainte, chipurile celor patru actriţe, Diana Gheorghian, Oana Ştefănescu, Liana Mărgineanu şi Nicoleta Lefter, atunci când au ieşit la aplauze.
„Iadul este amintirea" poate că nu va fi un spectacol cu un palmares notabil prin festivaluri, dar rămâne valoros prin naturaleţea
Citeste tot pe
Adevărul literar și artistic