editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Un spectacol special cu valoare culturală de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Se poartă experimentele, se poartă spectacolele cu pretenţii de originalitate, dar mai toate sunt găunoase în conţinutul ideatic şi emoţional. Sunt nişte făcături cu ambiţii inovatoare sub aspect estetic. Puţine sunt acele “viziuni regizorale” care atunci când părăsesc convenţia teatrală tradiţională, reuşesc să propună o altă cale, credibilă de transmitere a mesajului scrierii alese spre reprezentare , coerentă şi bogată în sensuri, captând emoţional interesul spectatorilor. Unul dintre acele puţine spctacole este şi “IDENTITĂŢI”, un colaj din şapte “schiţe dramatice” aparţinând lui Dumitru Solomon, admirabil vizualizate teatral de regizorul VICTOR IOAN FRUNZĂ.
  Mai întâi, trebuie remarcată opţiunea repertorială în intenţia de a ne reaminti că deţinem dramaturgi pe nedrept uitaţi astăzi. Dumitru Solomon se află printre ei, alături de Teodor Mazilu sau Tudor Popescu ale căror scrieri au valoare dramatică şi s-au
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Pierdute şi regăsite identităţi… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Au trecut 40 de ani de când apărea la Bucureşti volumul de schiţe dramatice subintitulat „Măşti contemporane”. Era la începutul anilor 70, iar teatrul lui Dumitru Solomon îşi contura „identităţile”. Puţin tragic şi puţin comic, puţin absurd şi puţin realist, semănând întocmai cu realitatea/ realităţile acelor „vremi” şi, în acelaşi timp, ale oricăror „vremi”, teatrul lui Dumitru Solomon îşi (re)descoperă – după aproape jumătate de secol – „identităţi”…
  Montarea lui Victor Ioan Frunză de la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila este o călătorie – în multele sensuri ale cuvântului – în şi înspre, dinspre şi prin(tre) spaţii teatrale, timpuri, lumi şi cuvinte. Spectacolul „Identităţi”, construit din şapte piese de teatru scurt, aparţinând primei părţi a creaţiei teatrale a lui Dumitru Solomon, se bazează pe formula geometriei variabile. Cât şi cum contemporaneizează Victor Ioan Frunză
  Citeste tot pe Yorick
• „Identităţi” fără gen proxim de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Sâmbătă seara îi invidiam pe cei care văzuseră la la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila „Identităţi”, spectacolul pus în scenă de Victor Ioan Frunză, căci aveam ideea primită de-a gata, vorba lui Flaubert, că spaţiul oferit de Teatrul de Comedie din urbea lui Bucur va dezavantaja producţia. Nu ştiu, doar îmi închipui cum arată spectacolul jucat în poeticul edificiu din oraşul lui Panait Istrati.
  Ştiu însă că mi-am muncit mintea, după ce am plecat de la reprezentaţia susţinută în teatrul din centrul vechi al capitalei noastre ipocrite, să găsesc ceva cu care seamănă, într-un fel sau altul, aceste atât de subtile „Identităţi”. Şi nu, n-am găsit nici un gen proxim, deşi m-am străduit ceva vreme. Cu ce seamănă acest produs, m-am tot întrebat, din punct de vedere spectacologic. Însă memoria nu mi-a dat nici un indiciu.
  Semn bun, fără îndoială, pentru „Identităţile” montate anul trecut. Aş spune chiar esenţial.
  Citeste tot pe Yorick
• Festivalul de la Brăila de Mircea Ghițulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Festivalul Zile şi nopţi de teatru european la Brăila s-a deschis cu aniversarea a 60 de ani de la înfiinţarea Teatrului „Maria Filotti“ ca instituţie stabilă, cu repertoriu permanent. Altminteri, frumoasa clădire de pe strada Eminescu, minuţios restaurată între anii 1980-1988) a fost ridicată, se spune, la jumătatea secolului al XIX-lea. Primarul municipiului şi Veronica Dobrin, directoarea teatrului, au creat momente mişcătoare, distribuind diplome şi medalii veteranilor şi colaboratorilor apropiaţi. Pentru noi a fost mai emoţionantă „revederea” cu Dumitru Solomon, acest dramaturg inepuizabil, care îşi arată alte şi alte faţete la fiecare nouă montare.
  Victor Ioan Frunză, unul dintre puţinii cunoscători ai lui Dumitru Solomon, a făcut un colaj „crazy” cu şase piese scurte, una mai delicioasă ca alta. În text, efectele comice sunt obţinute prin exces de logică, dar, în final, dezvăluie laturi monstruoase ale identităţii umane.
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Viaţa ca un joc absurd de Doina Papp sursa: Revista 22
  Dramaturgul-filozof Dumitru Solomon ne-a lăsat moştenire, între altele, câteva schiţe dramatice în descendenţa teatrului absurdului foarte reuşite. Victor Ioan Frunză le redescoperă şi face o selecţie oportună pentru recentul său spectacol de la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, intitulat Identităţi, cu care s-a deschis Festivalul de teatru brăilean. Titlul i-a fost sugerat probabil regizorului de chiar volumul de referinţă, subintitulat de autor Măşti contemporane. Erau contemporane atunci, în 1970, când se adânceau fracturile logice dintre individ şi societate, dar sunt actuale şi azi, când prea puţine s-au schimbat în frumosul nostru Absurdistan. În concluzie, nu ne mai rămâne decât să râdem perplexaţi de situaţiile imortalizate strălucit de Solomon în pagini ca Apa, Vânzări-Cumpărări, Orient Expres, Dialog fără partener, Holul comun, Superba, nevăzuta cămilă, Pinacle. Acestea alcătuiesc canavaua spectacolului Frunză/Grand.
  Citeste tot pe Revista 22
• Portrete absurde & grotești de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna
  Ca mai în fiecare an, festivalul brăilean este şi un prilej pentru teatrul organizator, “Maria Filotti”, de a scoate la rampă cele mai noi premiere ale stagiunii. Anul acesta au fost două, Identităţi după Dumitru Solomon, în regia lui Victor Ioan Frunză, şi Sufletul. Puncte de veghere după Dimitre Dinev, în montarea lui Radu Afrim. Alături de o mai veche producţie, Cum am învăţat să conduc de Paula Vogel, în versiunea scenică a lui m.chris.nedeea, a aceluiaşi teatru, acestea mi s-au părut pretextele de analiză ale textului de faţă. Programul festivalului a mai inclus atât spectacole de mare public – de la Noiembrie de David Hare, în montarea Cătălinei Buzoianu, cu Olga Tudorache şi George Motoi, ori Cum gândeşte Amy, de acelaşi autor şi în aceeaşi regie, cu Valeria Seciu, Mihai Dinvale, Papil Panduru etc. – cât şi creaţiieveniment, ca Omul-pernă de Martin McDonagh, în direcţia de scenă a lui Radu Afrim. Din motive obiective, dimensiunea europeană a evenimentului n-a fost, ca în alţi ani, asigurată de producţii străine, ci doar de o dezbatere la care au luat parte critici şi selecţioneri de festival din Grecia, Slovenia, Serbia, Franţa, Republica Moldova, Bulgaria, Croaţia, ca şi regizori şi critici români. Să sperăm că la anul auspiciile financiare vor fi mai bune, iar teatrele Europei de Sud-Est vor reveni la Brăila.
  Aş mai remarca excelenta iniţiativă de elaborare şi publicare a unei monografii a Teatrului “Maria
  Filotti”, care aniversează anul acesta 60 de ani de la înfiinţare. Amplul volum, realizat de Ioan Munteanu, cuprinde printre altele repertoriul complet al celor 60 de stagiuni ale teatrului, ca şi diverse date de cert interes pentru istoricii teatrului românesc, unele necunoscute până acum.
  Cu Identităţi, finul hermeneut Victor Ioan Frunză nu face doar un gest de recuperare culturală,
  ci revalorizează texte ale unuia dintre cei mai originali dramaturgi români din a doua jumătate a secolului XX, Dumitru Solomon, din păcate azi aproape uitat. Frunză preia şapte schiţe dramatice ale autorului, transpunându-le scenic fără a le denatura dimensiunea absurd-domestică, ci potenţându-le semantica prin spaţiile de joc alese. Spectatorii parcurg, pe urmele actorilor transformaţi în alte şi alte personaje, una din scările teatrului, o sală de conferinţe, nişte încăperi intermediare, holul monumental al clădirii, precum nişte protagonişti de film mut, cu pasul grăbit nefiresc de curgerea fotogramelor. Şi cu râsul neconsumat, trebuie spus, pentru că fiecare bucată are doza sa de irezistibil umor, mai… englezesc ori mai neaoş. De la lupta pentru centimetrii câştigaţi ori pierduţi ai holului comun, la vânzarea unui apartament chiar proprietarilor ce vor să-l vândă, de doi escroci desprinşi parcă din galeria marilor familii absurde (vezi Ionesco), de la târguirea unui bilet de
  tren spre Paris ori Periş, nici dracul nu mai ştie, la cumpărarea unei cămile invizibile, toate fragmentele dramatice redau lipsa de logică a unui univers tâmp în inerţia sa convenţională. Dialogul din Vânzăricumpărări, de pildă, are ritmul perfect al unei tranzacţii imobiliare oarecare, cu toate politeţurile şi vicleniile de rigoare, însă deconcertează prin declicul final ce schimbă total perspectiva. În Pinacle Orient- Express, tensiunea se construieşte prin mecanica impersonală a vocii funcţionarei de la casa de bilete etc. Victor Ioan Frunză a transpus vizual aceste întâmplări în răspăr păstrând inflexiunile textului, catalizate de un hiper-formalism ce parodiază firescul forţându-i limitele. Actorii Alin Florea, Monica Zugravu Ivaşcu, Marcel Turcoianu, Silvia Tariq şi Radu Micu au fost pivoţii acestui maraton teatral, admirabili prin capacitatea de ipostaziere şi adaptare la statutul multelor personaje interpretate. Identităţi este un spectacol humoresc despre alienare, o reflexie limpede a chipului nostru de oameni deformaţi.
• Un spectacol-bijuterie de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Dramaturg, eseist, filosof, Dumitru Solomon și-a legat începuturile creatoare în spațiul literaturii dramatice de teatrul scurt. Pentru cine îi scruteazã retrospectiv creația, pentru cel ce are curiozitatea de a-i cerceta nenumãratele texte cu caracter teoretic, unele adunate în volume (precum Dialog interior, Editura Eminescu, București, 1987) altele risipite prin revistele al cãror suflet și arhitect a fost (Teatrul azi și Scena), pentru cei ce au avut privilegiul de a-l cunoaște, nu este deloc o necunoscutã faptul cã Dumitru Solomon a fost o viațã întreagã partizanul acestui gen de teatru cãruia i-a intuit și valențele, și dificultãțile.
  Într-un chip strãlucit, Dumitru Solomon a ilustrat, prin creația lui dramaturgicã, dar și prin eseurile și editorialele sale, o afirmație a lui Tudor Arghezi care scria cândva - „ Teatrul scurt însemneazã teatru concentrat și redus la expresia lui cea mai integralã. Spectacolul scurt evitã lungimile inutile
  Citeste tot pe Revista Familia
• Despre geometrie variabilă şi teatrul coborât în stradă de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Ascultând parcă îndemnul din „Omul pernă“, unul dintre hiturile sale repertoriale, „Trezeşte-te, Brăila!“, „Trezeşte-te, Maria Filotti!“, Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila (desigur) a fost resuscitat în ultimii ani cu maxim de succes de două nume grele ale regiei de teatru din partea noastră de lume: în ordine alfabetică, la fel ca la catalog, de numiţii Radu Afrim şi Victor Ioan Frunză.
  Radu Micu si Alin Florea, doi "chiriasi" ai Teatrului "Maria Filotti" din Braila
  Cei doi au folosit şi în această stagiune terenul de joacă al sus-menţionatei instituţii. Victor Ioan Frunză s-a jucat de-a binelea, într-un fel de v-aţi ascunselea plin de haz, cu spaţiul imens pe care îl are în dotare clădirea teatrului. (Dacă s-ar face un concurs de miss cu „oglindă, oglinjoară, care-i cel mai frumos teatru din ţară?“, venerabila „Maria Filotti“ ar fi de departe încoronată.) Spectacolul „Identităţi“ este un omagiu adus de Victor Ioan
  Citeste tot pe Cotidianul
• Identităţile Frunză -cronică retrospectivă de spectator întârziat de Octavian Ştireanu sursa: Azi
  Nu demult s-a încheiat, în Bucureşti, Festivalul Naţional de Comedie, găzduit de teatrul de profil, aflat sub direcţiunea lui George Mihăiţă.
  În zbuciumul atâtor preocupări de fiecare zi şi al dificultăţilor cu care se confruntă instituţiile teatrale de peste tot, organizarea în sine a festivalului a fost ca o sfidare ironic-amară lansată vieţii dinafara sălilor de teatru. Iar comprimarea atâtor spectacole de comedie într-o perioadă scurtă de timp a creat impresia unei oaze de spirit într-un ocean de frământări.
  Festivalul s-a deschis cu o provocare artistică inedită, încheiată cu o satisfacţie estetică pe măsură: un spectacol format din 7 piese de teatru scurt, scrise de Dumitru Solomon, jucate succesiv, fără pauze, în 7 locaţii risipite prin incinta Teatrului de Comedie.
  Textele reprezentate de spectacol sunt asimilate teatrului de avangardă, „amprentat de omenia caldă, care este semnul distinctiv al teatrului lui Dumitru Solomon“,
  Citeste tot pe Azi
• "Identităţi", premiat la Festivalul Comediei Româneşti de Cristina Dosuleanu sursa: Obiectiv Vocea Brăilei
  Adriana Grand a primit premiul pentru scenografie
  În urmă cu câteva zile au fost anunţate premiile Festivalului Comediei Româneşti - festCo, iar Adriana Grand a primit premiul pentru scenografia spectacolului "Identităţi", montat la Teatrul "Maria Filotti", de Victor Ioan Frunză. "Identităţi" - şapte piese scurte de Dumitru Solomon: Holul comun, Vânzări-cumpărări, Dialog fără partener, Pinacle, Orient-Express, Superba, Nevăzuta cămilă şi Apa, are în distribuţie cinci actori care realizează un adevărat maraton teatral interpretând 22 de personaje: Alin Florea, Monica Zugravu-Ivaşcu, Marcel Turcoianu, Silvia Tariq, Radu Micu. La pian cântă Cornel Cristei, iar muzica îi aparţine lui Tibor Cari. Acesta a fost primul spectacol cu geometrie variabilă montat la Brăila, care a impresionat şi publicul, şi critica de specialitate. Juriul festCo a fost format din criticii Sanda Manu, Marina Constantinescu şi actorul Vladimir Găitan.
  Premiera spectacolului
  Citeste tot pe Obiectiv Vocea Brăilei
• Site-specific cu teatru scurt de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Spectacolele site-specific (spectacole create pentru un spațiu anume, mizând pe calitățile specifice ale acestuia) sunt lucru rar la noi. Se pierde astfel incredibila deschidere pe care acestea o aduc, precum și șansa de reactivare a atenției publicului pe care o oferă prin structura lor inedită. Într-un spectacol de acest tip spațiul de joc face parte intrinsecă din concept, iar înscrierea ideilor în producția respectivă se face potențând specificul acestuia. Ineditul acestui tip de operă de artă a fost teoretizat de specialiști și dezvoltat în alte mișcări teatrale până la un înalt grad de rafinament, în spectacolele site-specific fiind incluse diferite modalități de exprimare – de la obiecte tip ready-made, la proiecții, instalații, prezența actorilor vii. Funcția principală a spectacolelor site-specific este aceea de a atrage atenția asupra unui loc/clădire/ ansamblu arhitectural, în mod concret ajutând deseori nu numai la punerea în
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Dincolo de barieră de Alice Georgescu sursa: Dilema veche
  Aşa cum am mai avut ocazia să remarc înăuntrul acestei rubrici, tema reprezentării scenice a dramaturgiei naţionale este una perenă, eternă, imuabilă, inamovibilă, inatacabilă şi inalienabilă. Nici nu mai este, de fapt, o temă; e o fatalitate. Nu ştiu la alţii cum o fi (adică mai ştiu eu cîte ceva...), dar, la noi, cu cît se vorbeşte mai mult despre un lucru, cu atît se face mai puţin pentru el. Ceea ce e valabil, evident, şi în această privinţă. Îndeobşte, cei care fac – în speţă: spectacole (bune) cu texte româneşti – nu prea vorbesc despre ele. Şi invers. În lumea pe dos care este însă teatrul, se mai întîmplă, totuşi, ca nedreptăţile să se corecteze, cîteodată, de la sine – altfel spus, de la alţii.
  Despre spectacolul intitulat Identităţi auzisem nu de la cei care l-au făcut – regizorul Victor Ioan Frunză şi scenografa Adriana Grand, sub firma Teatrului Dramatic „Maria Filotti“ din Brăila –, ci de la cei care
  Citeste tot pe Dilema veche
• Teatru în alergare de Dan Boicea sursa: Adevărul
  Regizorul Victor Ioan Frunză nu alege niciodată calea cea uşoară. Spectacolul „Identităţi“, montat la Teatrul „Maria Filotti“ din Brăila, este maratonul mental al unui regizor care şi-a propus să fie foarte inventiv, atent şi responsabil cu materialul pe care l-a avut de prelucrat.
  Frunză se foloseşte de o mină de aur prea puţin exploatată, dramaturgia lui Dumitru Solomon (1932-2003), livrând un puzzle teatral pe linia comicului absurd ionescian, dar cu un umor mult mai aplicat la coloratura cotidianului românesc.
  Spectacolul este dublu incomod pentru spectator: o dată prin resursele lui întotdeauna în mişcare şi apoi prin adevărurile amare pe care le dizolvă într-un pahar plin cu ironie.
  „Identităţi" a fost adaptat pentru spaţiul nu foarte generos al Teatrului de Comedie din Bucureşti, în cadrul Festivalului Comediei Româneşti, dar şi aşa, cu toate inadvertenţele care au ţinut de transplantul scenografiei imaginate de Adriana Grand,
  Citeste tot pe Adevărul
• Absurdul, tratat cu onor la FestCo de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  La Festivalul Comediei Româneşti FestCo, deschis sâmbătă la Teatrul de Comedie, din centrul vechi al Capitalei, domină absurdul, adică spectacole realizate pe texte în care iraţionalul bate raţiunea.
  Prima producţie prezentată în şapte spaţii ce aparţin Comediei a fost cea a Teatrului "Maria Filotti" din Brăila - "Identităţi", spectacol cu geometrie variabilă montat de Victor Ioan Frunză pe şapte texte scurte ale regretatului Dumitru Solomon. Chiar dacă spaţiile de aici nu sunt precum cele alese la Brăila - scări, holuri ale minunatei clădiri de patrimoniu a teatrului -, V.I. Frunză a găsit soluţii şi aici.
  Prima reprezentaţie (au fost două) a început pe ploaie în curtea mică a teatrului şi a continuat în interior - în hol, la bar şi în cele două săli, sfârşind tot în curte (când ploaia încetase).
  Deşi scrise în anii '70, făcând parte din creaţia timpurie a dramaturgului şi eseistului Dumitru Solomon, textele alese sunt
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Șaizeci de ani în cel mai frumos teatru de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, cel mai frumos teatru din țară, cu a cărui splendoare arhitecturală numai Odeonul mai rivalizează, împlinește anul acesta șaizeci de ani de existență neîntreruptă. Clădirea sa maiestuoasă, datând din 1850, cu săli inspirate de palatele italienești, stă în mijlocul unui orășel cu peste o sută cincizeci de construcții de patrimoniu (evident, și teatrul se numără printre ele). În 1910, proprietarul, Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei, a cedat prin testament Primăriei oraşului această perlă arhitecturală, unde se aflau hotel, teatru, sală de cinema, cu următoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inimă iubire de dreptate şi adevăr şi mai presus aplicaţiunea la muncă neîntreruptă şi cinstită, că numai în aceasta eu am găsit mai multă mulţumire în viaţa mea. Milă către cei nenorociţi şi suferinzi şi dragoste desăvârşită către
  Citeste tot pe Revista Cultura