editeaza

• 1
• 2
• 3

• Un spectacol din alte timpuri de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Piesa lui G.M. Zamfirescu, pusa in scena de regizorul Ion Cojar, este alibiul perfect pentru o placuta intoarcere in timp, intr-o vreme populata de vaduve de generali care "tineau" pensiuni. Cei indragostiti de perioada interbelica, cei care isi doresc o scurta evadare din prezentul stresant intr-o epoca in care armonia era inca posibila, iar relatiile dintre oameni aveau un farmec special, au sansa de a gasi cate ceva din ceea ce cauta la Teatrul National, gratie spectacolului Idolul si Ion Anapoda. Piesa lui G.M. Zamfirescu, pusa in scena de regizorul Ion Cojar, este alibiul perfect pentru o placuta intoarcere in timp, intr-o vreme populata de vaduve de generali care "tineau" pensiuni, de functionari de banca ce nu aveau griji mai mari decat sa se bata intre ei pentru inima vreunei midinete, o vreme in care mai existau slujnice, a caror transformare in domnisoare dezirabile putea fi un sambure dramatic suficient pentru construirea unei piese de succes.
  Numai ca Idolul si Ion
  Citeste tot pe Gândul
• Întâlniri amicale pe scena Teatrului Național de Doina Papp sursa: Revista 22
  Istoria teatrului romanesc e presarata cu momente tandre, bune sa întretina o anume solidaritate cu destinul unor piese în peisaj autohton. Un asemenea episod consemneaza acum Teatrul National, initiind montarea comediei amare Idolul si Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. Cu motivatii multiple. Pe de o parte, apartenenta regizorului la familia autorului, pe de alta, intentia reditariirii succesului de acum mai multi ani al acestei piese, mizandu-se pe înrudirea, prin farmec si bonomie, cu personajul principal a actorului Dan Puric. Prin urmare, reluand spectacolul din care mai e prezenta în distributie doar Ileana Stana Ionescu, epatanta ca de obicei, realizatorii nu si-au refuzat caracterul sentimental al întamplarii, chemand în sala la premiera mai vechi interpreti si martori ai premierei de odinioara, evocandu-i pe cei disparuti, între care admirabila Coca Andronescu, declarand indirect atasament dramaturgiei nationale atat de controversata în opinia critica.
  Culoarea de
  Citeste tot pe Revista 22
• Dan Puric, un om anapoda, la Teatrul Naţional de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  În sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, regizorul Ion Cojar a montat un spectacol sensibil, despre fragilitatea iubirii, punând în valoare un text mai puţin cunoscut, al lui G.M.
  În sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, regizorul Ion Cojar a montat un spectacol sensibil, despre fragilitatea iubirii, punând în valoare un text mai puţin cunoscut, al lui G.M. Zamfirescu. "Idolul şi Ion Anapoda" declanşează o dublă întâlnire: între Dan Puric şi Ion Cojar, despre care actorul spune că "este cel mai mare teoretician de teatru şi un mare regizor", şi o întâlnire a publicului cu un text interbelic, de o poezie rară, care dezvăluie România normală. "Este un fel de Pygmalion al lui George Bernard Shaw, în dimensiune românească. Este teatru, în cel mai frumos sens clasic, care strânge în sine armonie, echilibru şi face bine publicului", spune Dan Puric.
  Piesa este o comedie amară despre căutarea fericirii, în care eroul,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Idolii batranelor doamne de Iulia Popovici sursa: Ziua
  Exista artisti in teatru, fie regizori, fie actori, in fata creatiei carora, desi iti dai perfect seama ca nu spun mare lucru, nu te plictisesti niciodata. Sau doar spiritul intelectual-critic iti spune ca ar trebui sa te plictisesti, cumva tocmai invers de cum ti se intampla la unele spectacole revolutionare, cand simtul frondei iti zice sa rezisti, desi altminteri ai casca pana ti-ar trosni falcile.
  O astfel de montare, ce nu zice nimic din ce n-ai stiut inainte sa intri in sala, dar iti ofera, in contrapartida, aproape doua ore de teatralitate comoda si divertisment cu staif, e "Idolul si Ion Anapoda" de George Mihail Zamfirescu, in regia lui Ion Cojar, a carui premiera a avut loc recent la Sala Atelier a Nationalului bucurestean.
  Praful de pe aceasta piesa (din "repertoriul de aur" al dramaturgiei romanesti interbelice) e la fel de gros precum fumul depus pe peretii casei cu pretentii a vaduvei doamne Stavar (rol pe care Ileana Stana Ionescu l-a jucat si-n spectacolul facut tot
  Citeste tot pe Ziua
• Pino, fa-te ca lucrezi! de Magdalena Boiangiu sursa: Cotidianul
  Inca o premiera la Nationalul bucurestean: "Idolul si Ion Anapoda" de G.M. Zamfirescu, un spectacol placut, onorabil, fara sa spuna nimic nici despre trecutul, nici despre viitorul unui spatiu artistic de la care asteptam mai mult.
  Prezenta unui teatru in viata artistica a unui oras � prin teatru se intelege in acest context un nucleu creator, nu o cladire cu luminile aprinse seara - nu se poate modifica peste noapte. O noua conducere mosteneste o serie de spectacole in rulaj, un numar de spectacole in repetitie cu fonduri deja angajate si un numar de promisiuni traduse in sperantele artistilor.
  Teatrele nu sint (sau nu ar trebui sa fie) conduse de vatafi, ci de artisti care stiu ca succesul tine de puterea de a coagula dorintele de realizare ale tuturor intr-un proiect comun. De aceea nu m-am grabit sa strimb din nas privind saptamina dupa saptamina oferta Teatrului National din Bucuresti, oferta alcatuita din fostele proiecte megalomanice si realizarile modeste ale trecutului,
  Citeste tot pe Cotidianul