editeaza

• 1
• 2
• 3

• Vetust de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Teatrul de Comedie din Bucureşti şi regizorul Gelu Colceag recomandă spectacolul cu Îmblânzirea scorpiei drept unul muzical după piesa omonimă a lui William Shakespeare. Or, tocmai de aici începe şi discuţia, încep însă şi problemele montării. Una din cale afară de vetustă. În ultimii câţiva ani în teatrul românesc s-au înregistrat câteva succese cu spectacole muzicale. Nu mai detaliez acum problema. Mă mulţumesc doar să observ că urmarea imediată a acestui fapt demn de salutat e că au crescut, în consecinţă, şi standardele şi pretenţiile faţă de acest gen de montări. Fie şi numai din acest punct de vedere, spectacolul de la Comedie e ceea ce pot califica fără nici cel mai mic dubiu, un experiment nereuşit, un eşec de-a dreptul.
  Muzica scrisă de Călin Grigoriu e complet neşlăgăroasă. Aproape fără nici o arie cât de cât inspirată. Simplă, anume destinată spre a fi cântată de cântăreţi cam fără voce. Aşa cum se dovedeşte
  Citeste tot pe Adevărul
• Cuplul, cioaca, comedia de Sabina Balan sursa: Agenda LiterNet
  Cel mai la îndemână de spus despre acest spectacol ar fi că-şi face treaba, acceptând că treaba acestui spectacol este să entertain. Mai ales pentru un public 40+. O comedie cu momente muzicale cântate şi acompaniate live, un text shakespearian (chiar dacă opţiunea pentru el pare motivată doar de sărbătorirea a 400 de ani de la moartea dramaturgului şi nu de vreun crez artistic anume), un cor de pulcinei frumos coregrafiaţi la curtea lui Petruchio şi, cea mai bună parte a spectacolului, aş spune eu, un foarte bun cuplu Catarina-Petruchio (Dorina Chiriac şi Alex Bogdan).
  Relaţia dintre cei doi salvează atât textul, cât şi montarea lui, de orice autosesizare feministă legată de misoginismul piesei. Petruchio e zbir numai prin convenţia participativă a lui Grumio şi mai târziu a curţii lui, iar felul cum Alex Bogdan manageruieşte acest raport de forţe şi trecerile de la Petruchio la "Îmblânzitorul de scorpii" îl învăluie într-o candoare care-i
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Îmblânzirea inutilă a scorpiei de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Teatrul nostru a obosit. S-a plictisit de căutări. Nu mai are chef să se redescopere. Pare un bătrânel ticăit care îşi face de lucru. Din când în când, tresare din somn şi mai încercă gesturi de revoltă. Dar asta se întâmplă rar şi sporadic. În rest, trăieşte din amintiri şi nu supără pe nimeni. E cuminte şi docil. Şi-a consumat forţa, vocea i s-a piţigăiat, iar genunchii abia dacă îl mai ţin. Îşi poartă trupul chircit pe scene şi spectatorii se bucură că încă mai respiră. Şi sunt îngăduitori cu el, aşa cum eşti cu un bunic drag pe care îl vizitezi şi îi aduci portocale. Dar el de altceva are nevoie; de o mască de oxigen, spre exemplu. De un elixir al tinereţii. Sau de un transplant de inimă.
  Acest sentiment de îmbătrânire şi oboseală cronică îl lasă şi spectacolul muzical „Îmblânzirea scorpiei” după William Shakespeare în direcţia de scenă a lui Gelu Colceag de la Teatrul de Comedie. Fiecare element al său,
  Citeste tot pe Yorick