Piesa scrisă în 1902 de Maksim Gorki s-a jucat cel mai frecvent în România sub titlul Azilul de noapte. A prilejuit câteva spectacole antologice. Două dintre ele montate, în momente diferite, în epoca de glorie a Bulandrei de marele Liviu Ciulei.
Acestora alăturându-li-se cel de la Naţionalul din Craiova pus în scenă de Dan Alexandrescu, cel cu marile vedete ale ţării (Beligan, Dinică, Marin Moraru, Draga Olteanu) montat la TNB de Ion Cojar. Plus încă foarte multe altele, mai funcţionăreşti, poate chiar mai teziste (în spiritul şi imitaţia compromisurilor cu comunismul ale lui Gorki), ori mai împlinite. Pentru excelentul, copleşitorul spectacol de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, regizorul Yuryi Kordosnskyi a preferat titlul La fund. De menţionat că piesa mai este cunoscută şi sub titlul În adâncuri. Alegerea titlului are aici, fără doar şi poate, semnificaţia ei. Şi nu e vorba doar despre o semnificaţie imediată, caracterizantă,
Citeste tot pe
Adevărul