Un bărbat şi o femeie (fraţi). Într-o „relaţie disfuncţională”, se spune în prezentarea spectacolului (dar care relaţie de pe lume se poate lăuda că este 100% funcţională?). Undeva, departe de oraş, la adăpostul pădurii, departe de rutina şi de formalismul unui cotidian cenuşiu, împachetează lucruri şi îşi despachetează sufletele. Betty îşi cheamă fratele să o ajute la strâns/debarasat/golit o casă pe care urmează să o reînchirieze. Peste tot sunt cărţi, fragmente de viaţă ce devin pe rând indicii, probe, circumstanţe agravante. Se formulează rechizitorii, se încearcă pledoarii. Eschivă, atac, fandări, touché! Betty şi Bobby nu şi-au vorbit demult. De fapt, niciodată.
Neil LaBute, un dramaturg cu un talent incontestabil, dar mai ales conştient că literatura dramatică reclamă meşteşug, ştie cum să combine câştigător umorul cu fiorul tragic, realismul psihologic şi nuanţele de absurd, tăcerea ucigătoare cu replica
Citeste tot pe
Acta est fabula