Piesa lui Thomas Bernhard , romancier și dramaturg de origine austrică își găsește cu greu un loc în secțiunea : “Strindberg, înaintași și urmași”, chiar dacă scrierea are tendințe de analiză psihologică. Trei personaje alcătuiesc o familie stranie ; Rudolf Holler este fost ofițer nazist, ajuns judecător, și își sebează ziua de naștere alături de sora sa cea mare, Vera, fanatică admiratoare și sora cea mică, Clara care încearcă să reziste într-un scaun cu rotile, demenței oarbe a celor din preajmă. Prin torționarul Rudolf Holler, dramaturgul face trimitere spre pericolul dictaturii ce poate distruge umanitatea. De la acest subiect al acțiunii și intențile tematice ale piesei , până la spectacol este însă, cale lungă , datorită experimentului teatral lipsit de consistență, propus de tânărul regizor, Christian Papke, născut în Elveția, activ în diverse state printre care și în Austria. Originalitatea experimentului său,
Citeste tot pe
Blog Ileana Lucaciu
