editeaza

• 1
• 2
• 3

• Un duşman al poporului, versiunea feministă de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  În regia Ioanei Păun, Un duşman al poporului e revizitat atât din perspectivă feministă, cât şi revoluţionaro-anarhistă. Ioana Păun regândeşte personajele şi relaţiile scenice sau de familie dintre acestea.
  Caracterele puternice ale lui Ibsen sunt, în noua versiune, femei, fără a fi vorba de travesti. Iată caracterele, în ordinea tăriei lor: Martha - cu un A (poate de la ”adevăr”) străbătând ca o săgeată un cerc, pe spatele bluzei de trening, subminând autoritatea, de la primar până la guvernanţi, Petra - abulică în halat albastru şi cu bonetă sau exasperată de situaţia fără ieşire, acţionând haotic, primăriţa-western, Aslaksen - cu haina de blană sintetică, pe spatele căreia scrie ”FAL$” cu spray pentru graffiti de culoare roşie, Hovstad - cu tricou imprimat cu ”New York” şi fotă tradiţională etc. De altfel, acestea sunt succint introduse de Ioana Flora la început, când se face trecerea de la spectacol la
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Actriţele trebuie să depună mereu efortul să-şi înţeleagă personajul şi să şi-l apere - Inamicul poporului la Temps d'Images, 2016 de Alexandra Dima sursa: Agenda LiterNet
  Ioana Păun este regizoare de teatru, interesată de problematici sociale. A realizat o serie de proiecte cu o importantă latură activistă, atât în ţară, cât şi în străinătate. În 2015, a regizat spectacolul Inamicul poporului, după textul lui Ibsen, în cadrul proiectului Surorile Heddei, coordonat de Cristina Modreanu. Producţia a fost invitată la cea de-a noua ediţie a Temps d'Images, 2016.
  Alexandra Dima: Proiectul Surorile Heddei, în cadrul căruia a fost realizat şi spectacolul tău, Inamicul poporului, a pornit de la constatarea că există o sub-reprezentare a femeii în teatrul românesc. Cum percepi tu această stare de fapt, din dubla ta perspectivă de regizoare şi de femeie?
  Ioana Păun: Proiectul Surorile Heddei a fost iniţiat de Cristina Modreanu, care ne-a trimis un mail (iniţial, pe listă mai erau şi Gianina Cărbunariu şi Cinty Ionescu), propunându-ne să facem nişte reinterpretări ale unor texte de-ale lui Ibsen. Bursa asta (Ibsen
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Trilogia feminină de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Spre deosebire de perspectiva individual-subiectivă a lui Carmen Vidu, Ioana Păun are o viziune general-subiectivă în Inamicul poporului (Teatrul Foarte Mic), unde tema se exteriorizează şi se actualizează, cu trimitere la realităţi din România contemporană. Problema legăturilor bolnăvicioase dintre industriile poluante şi profit, în dauna mediului, serveşte ca premisă pentru un discurs visceral despre eşecurile revoltei sociale şi singurătatea idealistului, despre modul în care societatea striveşte umanitatea prin corupţie şi manipulare. Textul lui Ibsen este aici deconstruit, inclusiv servit ca „didascalie“, cu personajele „feminizate“ – în sensul că ele prezintă o perspectivă feminină (nu neapărat feministă) asupra unor personaje masculine – şi cu trimiteri directe la Sebeş, unde o companie produce parchet laminat, dar şi poluare cu formaldehidă (actriţele strîng plăcile care formează practicabilul din scenă şi informează
  Citeste tot pe Dilema veche
• Inamicul poporului. Anarhismul ca acţiune socială de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Într-un articol publicat recent în The Guardian, actriţa Geena Davis (fondatoarea unui institut dedicat promovării echilibrului de gen în industria filmului) propunea următoarea soluţie pentru problema cronică a subreprezentării femeilor în cinema: „Înainte să alegi distribuţia unui film sau a unei emisiuni TV, treci prin lista de personaje şi schimbă cîteva prenume în unele feminine – ura! Ai acum o distribuţie echilibrată în termeni de gen şi ai personaje feminine non-stereotipice, fiindcă ele fuseseră, de fapt, scrise pentru un bărbat“. Iar în esenţă, asta e ceea ce face regizoarea Ioana Păun în cea mai recentă premieră a ei, o adaptare foarte liberă după piesa lui Henrik Ibsen, Inamicul poporului (cunoscută şi ca Un duşman al poporului): creează un spectacol jucat exclusiv de femei, fără ca vreun moment oricare dintre ele să-şi performeze propriul gen. Singurul moment în care genul devine relevant e cel al interacţiunii sexuale
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cu dinamita la brâu de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Kronospan Sebeş, respectiv Kronochem (divizia chimică din România) este parte din multinaţionala Kronospan, un lider mondial al fabricării plăcilor de lemn şi primul producător european de plăci din aşchii orientate (OSB). Produsele sunt folosite pentru realizarea parchetului, a mobilierului de lemn sau în diverse construcţii. În procesul de producţie a plăcilor, se folosesc şi substanţe periculoase cum ar fi formaldehida. În plan local, a fost un adevărat scandal. Regizoarea Ioana Păun s-a documentat la faţa locului, aceasta constituind o consistentă sursă de informaţii pentru spectacolul "Inamicul poporului" de la Teatrul Foarte Mic.
  Avem idei. Avem bani. Problema e că, de obicei, unii au ideile şi alţii au banii. Contează ideile? Sau, în absenţa banilor, ele rămân simple bune intenţii? În plus, acolo unde sunt bani, sunt şi multe interese, corupţie şi manipulare publică.
  Prosperitatea sau falimentul unui oraş depind de o singură
  Citeste tot pe Port.ro