editeaza

• 1
• 2

• Cu rigoare de geometru de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Aproape incredibil, dar relevant pentru cât şi cum se citeşte prin secretariatele literare ale Teatrelor româneşti, dar şi pentru ponderea contribuţiei reale a acestora la întocmirea repertoriilor mi se pare detaliul că piesa Incendii a lui Wajdi Mouawad a fost descoperită acum vreo patru sau cinci ani în secţiunea Spectacole-lectură a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu şi că a fost antologată în volumul aferent.
  Şi că nimeni, mai nimeni nu a băgat-o în seamă, deşi textul ei avea atuul de a se fi metamorfozat într-un scenariu cinematografic de care s-a servit un film nominalizat în 2011 la Oscar. Categoria “cel mai bun film străin.” Scrierea aceasta a unui dramaturg canadian de expresie franceză, libanez la origine, mi se pare textul perfect pentru adevăratul “spectacol de public”, în cel mai bun şi onorant sens al sintagmei. E concepută cu rigoare de geometru şi spun aceasta nu neapărat fiindcă găsim în ea nenumărate
  Citeste tot pe Adevărul
• Matematica emoţiei sau Oedip s-a născut în Liban de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Radu-Alexandru Nica nu face parte din categoria regizorilor care, atunci când descoperă sau îşi imaginează că au descoperit un culoar personal, se încăpăţânează apoi să nu-l mai părăsească. Foarte diferite între ele, vii, adevărate, puternice, spectacolele lui sunt dovada unei căutări autentice, vizibilă tot mai rar într-o lume teatrală uşor blazată în aşezarea ei pe ierarhii care prea rar se schimbă (vezi chiar mult discutatele premii UNITER…). Și e valabil la toate nivelurile. Şi în cazul regizorilor supertitraţi, şi în cazul acelora care activează cu precădere în sistemul independent, făcându-şi din asta un titlu de glorie în sine, şi în cazul celor care, deşi nu mai activează de mult în sistemul independent, bucurându-se din plin de fondurile de la stat, încă se comportă precum nişte veşnici luptători antisistem… Radu-Alexandru Nica are curajul de a risca şi, de multe ori, de a se duce tocmai spre acel gen de text care nu-i
  Citeste tot pe Yorick