editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Triumful lui Andrei Şerban şi puterea dragostei de Ludmila Patlanjoglu sursa: Cotidianul
  Două premiere-eveniment, “Indiile galante” de Jean Philippe Rameau şi “Troienele” după Euripide, fac din Opera Naţională Română din Iaşi un loc privilegiat pentru cultură. Se joacă cu casa închisă, cu săli arhipline şi aplauze la scenă deschisă. Autorul acestui moment de vârf al stagiunii este talentatul manager al instituţiei, Beatrice Rancea, care a avut inspiraţia fericită să-l invite pe Andrei Şerban. Regizorul aduce la rampă o operă-balet barocă şi o tragedie cu care a cunoscut succese fulminante pe mari scene ale lumii. Montările nu sunt simple remake-uri, ci reevaluări şi re-creaţii născute din întâlnirea cu ethos-ul local, cu superba clădire a Naţionalului ieşean recent renovată, cu sensibilitatea interpreţilor şi, mai ales, cu neliniştile timpului nostru. Fidel crezului său: „Nu îmi place să fac ceva de două ori. Gândirea mea evoluează”, Şerban este animat încontinuu de pasiunea reînnoirii. În acest demers,
  Citeste tot pe Cotidianul
• „Indiile galante” sau Graţia barocului desfid apologia urâtului de Myra Iosif sursa: Yorick
  În ciuda crizei această toamnă „a nemulţumirii noastre” a rodit o puzderie de evenimente scenice, prilejuite de calendare omagiale, centenare, bicentenare etc. Autori clasici şi moderni, în operă, balet, dans, teatru, pantomimă, mai toate muzele au intrat într-o horă comună antrenând curiozitatea spectatorilor şi lăcomia cronicarilor. A urmat o intensă trepidaţie, agitaţie verbală şi scrisă, încrucişări de peniţe virtuale sau tipărite, comentarii incitante, contradictorii, pasionale. Spaţiul teatral românesc mi s-a părut, după foaia de temperatură expusă prin Festivalul Naţional şi suita următoare de evenimente, răscolit de mari prefaceri seismice! În primul rând pare un mecanism ce funcţionează cu cel puţin două, dar, de fapt, cu mai multe viteze şi evident s-a intrat, timid, dar neîndoios într-o nouă etapă.
  S-a sfârşit oare domnia „baronilor”, a „boierilor”, a marilor regizori ai teatrului ultimilor douăzeci de ani?
  Citeste tot pe Yorick
• Aplauze prelungi, la premiera naţională „Indiile galante” de Gina Popa sursa: Evenimentul
  Aşteptata premieră a spectacolului de operă-balet montat de Andrei Şerban la Opera Naţională Română Iaşi a avut loc aseară * în Sala Mare a Teatrului Naţional, redeschisă în această toamnă, spectacolul s-a jucat cu casa închisă * o „a doua premieră” va avea loc în această seară, alte două reprezentaţii fiind programate până la sfârşitul lunii
  Preluare a spectacolului cu acelaşi titlu de la Opera „Garnier” Paris, unde a fost montat în 2003, în viziunea reputatului regizor de teatru şi operă Andrei Şerban, „Indiile galante” a fost prezentat aseară, la Iaşi, în premieră naţională.
  În capitala franceză, spectacolul ce are la bază muzica lui Jean-Philippe Rameau a fost reluat de trei ori. Cu adăugirile inevitabile, însă în spiritul montării pariziene, această „sărbătoare a muzicii”, cum o numeşte Andrei Şerban, a fost aleasă pentru a fi cea dintâi premieră a Operei ieşene în Sala Mare a Teatrului Naţional,
  Citeste tot pe Evenimentul
• Andrei Şerban a dansat „pipa păcii“ pe scena de la Iaşi, în "Indiile galante" de Simona Chițan sursa: Adevărul
  În finalul operei baroce „Indiile galante“, în ovaţiile spectatorilor, regizorul, alături de cor, balerini şi solişti, a înconjurat scena pe ritmurile celebrului rondo al lui Rameau.
  O desfăşurare incredibilă de forţe: 120 de artişti implicaţi şi 700 de costume, unele mai colorate şi mai ingenioase decât altele. „Spectacolul «Indiile galante» include cinci tablouri, în cinci spaţii diferite, cu cinci schimbări de decoruri şi de costume", spune ambiţioasa directoare Beatrice Rancea, care a inaugurat cu această premieră a lui Andrei Şerban, în weekend, noua sală a Operei Naţionale din Iaşi în clădirea Teatrului Naţional „Vasile Alecasandri".
  Opera „Indiile galante" a compozitorului francez Jean-Philippe Rameau, care a avut premiera la Paris în 1735, include numeroase balete, culminând la sfârşit cu un rondo celebru, „calumet de la paix" (pipa păcii). În ovaţiile publicului de la finalul spectacolului de vineri seară,
  Citeste tot pe Adevărul
• „Indiile galante", un „music-hall" baroc de Gabriela Lupu sursa: România Liberă
  După ce actorii au tăiat panglica vechiului Teatru Naţional din Iaşi, proaspăt renovat, cu o piesă scrisă de „patronul" edificiului, Vasile Alecsandri, a venit şi rândul celorlalţi „locatari" ai superbei clădiri să inaugureze sala. Astfel, Opera Naţională din Iaşi s-a mutat înapoi acasă şi a sărbătorit acest lucru în stil grandios, cu o montare magistrală a unui mare maestru: opera barocă „Indiile galante", de Jean-Philippe Rameau, în regia unicului şi irepetabilului Andrei Şerban.
  Deşi opera lui Rameau are o vârstă venerabilă, datând din anul 1735, în spectacolul lui Andrei Şerban ea pare surprinzător de modernă. Cu o coregrafie de secol XXI semnată de Blanca Li, o scenografie fabuloasă creată pentru Opera „Garnier" din Paris (unde în 2003 Andrei Şerban a pus în scenă pentru prima dată această operă) de Mariana Drăghici şi adaptată pentru montarea de la Iaşi de Carmencita Brojboiu şi, mai ales, cu o energie,
  Citeste tot pe România Liberă
• „Indiile galante”, un nou început de Monica Andronescu sursa: Yorick
  După ce a montat spectacole de operă pe cele mai mari scene ale lumii, Andrei Şerban alege pentru inaugurarea clădirii teatrului şi operei din Iaşi „Indiile galante”. Extraordinara lucrare a compozitorului francez Jean-Philippe Rameau, pe care regizorul a mai pus-o în scenă la Opera Garnier din Paris, în 2003, este o premieră în România din mai multe puncte de vedere. Este pentru întâia oară când opera lui Rameau se montează pe o scenă românească şi, mai mult, este pentru întâia oară când se pune în scenă o operă barocă, aşa cum spunea Andrei Şerban. Vorbim în acest caz despre o desfăşurare de forţe extraordinară, de peste o sută de artişti implicaţi şi de şapte sute de costume…
  Vorbim despre un spectacol care ar putea sta pe scena oricărei mari instituţii de gen din lume. Vorbim despre o montare care merită, cu siguranţă, un drum până la Iaşi, pentru a vedea un spectacol de operă şi balet unic în România, pentru a asculta o
  Citeste tot pe Yorick