Ca mod de întrebuinţare, o piesă de teatru se pune în scenă şi se dă publicului spre consum pentru cât mai mult timp posibil. În cazul Infantei, aceasta s-a dat spre întrebuinţare cu multă vreme în urmă, să tot fie vreo şase ani de atunci, s-a jucat o foarte lungă perioadă de timp, ani la rând, ceea ce pentru peisajul teatral din România, exclusiv (sau poate chiar inclusiv) capitala, este un lucru de mirare, după care a luat o pauză, ca să revină acum în această stagiune aflată la debut, puţin recondiţionată, la cererea publicului (ceea ce iarăşi se întâmplă destul de rar - unde mi pui că este un spectacol underground, care vine cu nişte propuneri ce solicită intens neuronii privitorilor şi capacitatea lor de a înţelege şi de a face conexiuni).
Iată aşadar că echipa formată din Monica Ristea Horga, Andi Brânduş, Valentin Lozincă Mandric - actori şi Radu Afrim - regizor, loveşte din nou având ca artilerie textele Savianei Stănescu,
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
