editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Un spectacol ca o slujbă de Sabina Bălan sursa: Agenda LiterNet
  Ca să înţelegeţi despre ce tip de spectacol de teatru vorbim şi ce tip de experienţă aţi putea avea văzându-l, ar trebui să vorbesc despre catharsis, despre empatie, despre convenţie, mecanismul scenei turnante, fulgi de nea, lumini, cum să ai 55 de ani şi să joci un copil de 9 ani (Marian Râlea), despre candoare, realism, adaptări (piesa de teatru este o adaptare a regizorului după o nuvelă-roman de Pavel Sanaev), monştri sacri ai teatrului (Mariana Mihuţ), ironie, iubire şi alte lucruri mai mult sau mai puţin tehnice şi specifice unei cronici de teatru. Însă eu nu am să fac asta. Am să expun relaţia unui om cu un spectacol şi concluziile aferente, aşa cum n-am crezut niciodată că un spectacol poate să pătrundă în viaţa cuiva.
  Acum doi ani, în iulie, mai exact, am fugit din micul meu oraş în marele Bucureşti, singură, cu un ghiozdan, dormind pe la cunoscuţi şi visând teatru şi alte defulări adolescentine. Cu câteva luni înainte,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Dor de ninsoare în miezul verii de Alina Epingeac sursa: Yorick
  În virtutea gradelor în plus şi a spectacolelor în minus, din plictis estival şi prea-plin politic, în aerul sufocant al saunei cu proporţii de metropolă, visez la bucuria ninsorii şi a vântului care suflă cu putere la Teatrul Bulandra –„Îngropaţi-mă pe după plintă”.
  „Secătură, sinistră, scârbavnică şi blestemată! Paduche ce eşti! Te calc în picioare! Fac doi din tine! Blestemat să fii de ceruri, de Dumnezeu, de oameni, de peşti, de păsări, de ape, de pietre şi de văzduh!” – Bunica. Bunica pe care niciun copil nu o merită. Un torţionar în haine civile, cu căciulă croşetată şi papuci de casă. Paranoică, prefăcută, acaparatoare, egoistă, rea. O urăşti. Şi pe bună dreptate. Cum să admiţi ca o bunică să îşi chinuie nepotul, îl sufocă şi care pe deasupra îşi tratează soţul ca pe o cârpă? Cum să nu urăşti un monstru?
  Să fie monstru personajul interpretat de Mariana Mihuţ în spectacolul de la Bulandra?
  Citeste tot pe Yorick
• Gonflarea emoției de Oltița Cântec sursa: Suplimentul de cultură
  Stiam ce inseamna plinta, de la o relativ recenta operatiune de curatenie generala a apartamentului: e mica bordura protectoare de la imbinarea peretului cu podeaua. In acest loc meschin, neinsemnat isi dorea sa fie ingropat copilul-personaj principal din spectacolul realizat de Iury Kordonsky la Teatrul Bulandra, Ingropati-ma pe dupa plinta.
  Kordonsky e unul din cei doi ucrainieni, celalalt e Andriy Zholdak, care au lucrat cu companii romanesti serii de productii interesante, evident altfel decit ale neaosilor. Primul, in cel mai autentic neoclasicism rus; cel de-al doilea, calcind in picioare toate codurile stiute, rescriind scenic ostentativ piese de patrimoniu universal. Kordonsky s-a aflat cu acest spectacol la al saptelea in patria noastra. E aproape roman. Cind a citit ampla nuvela a lui Pavel Sanaev, s-a gindit direct la Mariana Mihut, cu care mai lucrase. „Bunica“ era o partitura perfecta pentru statura ei dramatica. A croit dramatizarea in jurul acestui ax,
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Această nefericire continuă pe care ne-am obişnuit să o numim familie (I) de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Familia, ca „celulă de bază a societăţii”, suferă de boli autoimune. În romanul lui Pavel Sanaev, dramatizat şi regizat de Yuri Kordonsky la Teatrul Bulandra, Îngropaţi-mă pe după plintă, familia este un cîmp de luptă pe care se răspîndeşte ca o duhoare teroarea afectivă. Ura este limita iubirii, căsnicia devine suma a două nefericiri, iar copiii, raţiunea de a fi a părinţilor/bunicilor, sînt şi aspiratorul frustrărilor acestora. Parada de iubire este intimidantă şi naşte vinovăţii: „uite cîte fac pentru tine, secătură”. Cînd „se rupe firicelul de iubire”, familia se prăbuşeşte în iadul cel de toate zilele.
  Îngropaţi-mă pe după plintă este un album de fotografii pe care Saşa îl răsfoieşte cu indulgenţa duioasă dată de distanţa temporală. La maturitate, Saşa rememorează perioada copilăriei, cînd a fost crescut de bunici sub pretextul că mama nu era în stare să îl îngrijească, pe el şi nenumăratele sale boli,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Această nefericire continuă pe care ne-am obişnuit să o numim familie (II) de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Mulţi sînt răniţi în bătălia zilnică de acasă. Familia este provocarea majoră a universului intim căci convieţuirea cu celălalt/ceilalţi se erodează în timp pînă la supravieţuire. Romanul de debut al scriitorului rus Pavel Sanaev, dramatizat de Yuri Kordonsky la Teatrul Bulandra, Îngropaţi-mă pe după plintă, panoramează forma updatată şi alienantă a „copilăriei copilului universal”. Pe lîngă jocuri, năzbîtii şi poveşti, copilul contemporan îşi colorează existenţa şi cu frustrările părinţilor, generate în parte de contextul istoric. Regimul comunist a ucis idealuri, a amputat destine, a uniformizat vieţi. Mizeria traiului zilnic a săpat şanţuri în sufletul părinţilor noştri. Omul nou putea să viseze cel mult la un casetofon la care cîntă „Bitălşii”. Bunica a supravieţuit unui război, a fost refugiată, a răbdat de foame şi de frig, primul copil i-a murit în braţe şi a trebuit să îl înmormînteze singură,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Spectator la București. FNT 2011 de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna -pg.33
  Am lăsat la urmă spectacolul cel mai tulburător, după părerea mea, din ediția de anul acesta a FNT, un spectacol la care-ți dau lacrimile indiferent de cât de curată ți-e conștiința ori viața în ce privește ”greșeala față de aproape”. Pentru că despre greșeli aproape iremediabile și iubiri disperate, ca și când prin ele s-ar repara acele greșeli, este vorba în Îngropați-mă pe după plintă, înscenat de Yuri Kordonsky după romanul autobiografic al lui Pavel Sanaev (Teatrul ”Bulandra”, București).
  Un copil care trăiește între iubirea sufocantă, excesivă, manifestată însă imprecativ, aspru, deloc afectuos, a bunicii, și imaginea mai degrabă idealizată a unei mame retractile și neajutorate, dar a cărei afecțiune o simte chiar și când nu sunt împreună este eroul acestei tulburătoare piese. Între bunică și mamă calea dragostei este săpată de neștiute de copil, străvechi, iremediabile șanțuri. Iar el, băiatul, micul Sașa,
  Citeste tot pe Revista Tribuna -pg.33
• Plinta care doare de sursa: Hai la teatru
  Regizorul Yuriy Kordonskiy aduce din nou emoția pe scena Izvor a teatrului Bulandra din București, noua sa montare – ”Îngropați-mă pe după plintă” (en. Bury me behind the floor baseboard) – având la bază romanul omonim al lui Pavel Sanaev. Cu documentarea pentru acest articol terminată, mă întreb deja cât din personajul principal – copilul – este Sanaev însuși.
  Recunosc sincer că, înainte de vizionare, mi-a fost foarte greu să răspund celor care mă întrebau la ce piesă urmează să merg. Spuneam că este ceva cu plinta – doar abia am trecut printr-o renovare -, după care mă blocam. Acum îmi este extrem de ușor să-mi imaginez cât de mic s-ar face un copil, în ce gură de șarpe s-ar ascunde, doar să-și zărească mama. Pentru că asta este dorința supremă a lui Sașa: atunci când va muri, să fie îngropat pe după plinta din casa mamei lui. Măcar așa, printr-o crăpătură, printr-un por, s-o poată vedea pe cea de care este dureros
  Citeste tot pe Hai la teatru
• Un spectacol al adevărurilor personale de Mirela Sandu sursa: Revista Orizont - pag. 25
  Sunt unele spectacole pe care le uiți imediat ce ai ieșit din sala de teatru și altele care îți rămân vii în minte, multă vreme. Îngropați-mă pe după plintă de Pavel Sanaev, pus în scenă de Yuriy Kordonskiy la Teatrul "Bulandra" face parte, pentru mine, din cea de a doua categorie. Și, dacă privesc puțin în urmă, pot spune că Teatrul "Bulandra" a avut întotdeauna un suflu special dat de mari actori precum: Clody Bertola, Ileana Predescu, Gina Patrichi, Mariana Mihuț, Forry Eterle, Toma Caragiu, Victor Rebengiuc, Petrică Gheorghiu și de spectacolele care au rămas în istoria teatrului românesc, cum ar fi: Furtuna de William Shakespeare și Cum vă place de William Shakespeare, regizate de Liviu Ciulei sau Revizorul de Gogol, pus în scenă de Lucian Pintilie, singurul spectacol care, după trei reprezentații, a fost interzis de cenzura comunistă, printr-un comunicat de presă în Sc.nteia. Aici a existat mereu o școală de teatru, bazată pe seriozitate
  Citeste tot pe Revista Orizont - pag. 25
• "Îngropaţi-mă pe după plintă" sau despre deraiere, la Teatrul „Bulandra” de sursa: criticdeteatru.blogspot
  "Îngropaţi-mă pe după plintă" sau despre deraiere, la Teatrul „Bulandra”
  În urma numeroaselor dovezi teatrale prezentate în toată lumea, numele lui Yuriy Kordonskiy pe afişul unui spectacol înseamnă în mod cert o garanţie de seriozitate. Pe tărâm românesc (de preferinţă, Teatrul „Bulandra”), regizorul a montat piese de Cehov (Unchiul Vanea), Gogol (Căsătoria) sau Alexandr Galin (Sorry), dar şi dramatizări proprii după autori ruşi de calibru: Dostoievski (Crimă şi pedeapsă), Bulgakov (Inimă de câine, la TNB).
  Montările lui au o prospeţime a căutării, o profunzime a limbajului scenic şi o exactitate secvenţială (împrumutată poate din formaţia matematică), care-i conferă originalitate, amintind în acelaşi timp de maestrul său, Lev Dodin. Piesele au lungime şi densitate, sunt lucrate cu actori de primă mână, care pot susţine un spectacol foarte complex, de 3-4 ore, adesea urmărind mai multe paliere (în special,
  Citeste tot pe criticdeteatru.blogspot
• fericirea vs. viaţa de Cătălina Miciu sursa: Ginger Group
  La distanţă de două săptămâni am văzut de două ori „Îngropaţi-mă pe după plintă”, spectacolul montat de rusul-minune, Yuri Kordonski, la Bulandra Izvor. Prima oară am plâns, a doua am râs puternic, numai ca lacrimile să nu şiroiască iară şi să se lipească de obraji ninsoarea de confetti. Singurul gând pe care l-am avut pe durata celor două reprezentanţii a fost că n-aş vrea să se termine repede cele trei ore şi jumătate, ci să fie aşa o viaţă – un copil de nouă ani şi bunica lui, o mamă şi fiul ei, regăsiţi în fericire amară şi caldă precum trupul străpuns de temperatură.
  Oamenii când mor se duc în iad şi îi mănâncă viermii. Oamenii când mor se duc în rai şi îngerii îi leagănă în scrânciob. Saşa are nouă ani, a avut chiar şi şapte, prima aniversare când a aflat că e ziua lui, că de fapt nu e nicio bucurie să petreci că trece viaţa, şi vrea să fie îngropat în spatele plintei, unde e cald şi de unde
  Citeste tot pe Ginger Group
• "Îngropaţi-mă pe după plintă", un răvăşitor spectacol de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  O mare seară de teatru, aplauze îndelungi, un text scris printre lacrimi şi zâmbete, într-un spectacol incendiar despre noi şi ziua de azi.
  Mariana Mihuţ spunea într-un interviu că dacă este în stare să stoarcă o lacrimă publicului într-o seară, îi mulţumeşte lui Dumnezeu în seara aceea. Cel care fuge de emoţie şi de patetism în teatru va rămâne veşnic un spectator sărac sau un actor molipsit de lumea aceasta în care îţi răspunde tot mai des la telefon robotul. Cei care au avut norocul să vadă piesa "Îngropaţi-mă pe după plintă", după romanul omonim de Pavel Sanaev, un bestseller care a bătut jumătate de milion de exemplare vândute, pot să-i mulţumească lui Dumnezeu pentru acest spectacol de excepţie de la Teatrul Bulandra, pus în scenă de genialul regizor Yuriy Kordonskiy, de nu ştiu câte ori, măcar cât numărul de confetti albe cu care a ajuns acasă în păr, în haine, de pe urma ninsorii ce fulgureşte peste toţi spectatorii
  Citeste tot pe Cotidianul
• Din Moscova, cu dragoste de Ana-Maria Nistor sursa: Revista Luceafărul
  Vedere cu Mariana Mihuţ, în ninsoare, în faţa Teatrului. Am primit-o aseară. Lângă domnia-sa zâmbeau Marian Râlea, Andreea Bibiri, Claudiu Stănescu.
  La Moscova, la Moscova... Uneori e foarte simplu să ajungi acolo. Trebuie doar să mergi să-ţi cumperi bilet. Şi-apoi, dintr-o dată, în faţa ta... Teatrul de Artă. Un teatru încăpăţânat, ancorat în tradiţie, cu toate ale sale bune şi rele.
  În faţa ochilor spectatorilor se deschide ca o pleoapă o poveste. Dramatizarea unui roman rusesc în vogă. O ficţiune care seamănă pe alocuri înfiorător cu realitatea. Dacă te laşi dus de ce se întâmplă pe scenă, parcă eşti în mijlocul unei „felii de viaţă”, martor indecent, voyeurist impudic. Stanislavski ar fi fost mândru de efectul acesta, criticii contemporani îl acuză, uitând că teatrul, chiar şi aşa mimetic, nu e realitate. Iar iluzia, şi atunci când vizează distanţarea brechtiană, face parte din convenţie. E drept,
  Citeste tot pe Revista Luceafărul
• Eterna şi zdrobitoarea Mamă Rusie de Doina Papp sursa: Bucureștiul Cultural
  Probabil că acum, ca şi altă dată, în Rusia se scriu multe romane asemănătoare acestui bestseller, Îngropaţi-mă pe după plintă de Pavel Sanaev, pe care ni l-a livrat în spectacolul său Yuri Kordonsky. La fel de sentimentale, de adevărate în trăirea personajelor, de veridice în privinţa întâmplărilor povestite. În plus, acesta încarnează, în persoana bunicii, un simbol a ceea ce cu simpatie, dar şi cu oarecare temere la adresa atotputerniciei irezistibile numim Mama Rusia. Plină de contraste, de la măreţie eroică la decădere fizică şi morală, amestecând iubirea ocrotitoare cu ura, grija şi generozitatea cu egoismul, femeia rusă e văzută mai mereu ca pat germinativ al unei naţiuni care a mizat pe principiul matern. Cum în romanul-piesă e vorba de relaţia cu un nepoţel la fel de straniu şi contradictoriu în ataşamentul pentru bunica teroristă, emoţiile sunt şi mai mari şi se revarsă asupra mai multor generaţii. Dacă mai luăm în
  Citeste tot pe Bucureștiul Cultural
• Scrisoare pentru un spectacol dezarmant de Ioana Bâldea Constantinescu sursa: Agenda LiterNet
  Dragă Răzvan,
  Realitatea e că acesta nu poate fi decât un text care să înceapă cu... Dragă Răzvan. Cam ca o scrisoare. Cam... şi nu prea. Am mai scris texte din astea. Numai că acum scriu despre un spectacol. De teatru. Fapt atipic pentru mine şi tipic pentru tine. Motiv pentru care m-am hotărât să-ţi scriu ţie despre Îngropaţi-mă pe după plintă. Cum a fost, cum n-a fost, de ce s-a lipit de mine. Am să te rog să fii indulgent, pentru că o să-mi fie greu. Să-ţi povestesc de ce.
  Anul trecut am avut o reacţie foarte puternică la un film de Vittorio De Sica. Mai exact... mi-a rupt sufletul. La două zile după ce l-am văzut încă mi se umpleau ochii de lacrimi, derulând mental mereu aceeaşi scenă: un bătrân jucându-se cu un câine (al lui) în parc, aşteptând moartea. Revoltător de simplu şi de cutremurător. Alb negru. Fără niciun fel de îngroşare patetică a unei clipe frumoase furate ultimelor zile de viaţă de un octogenar fără casă,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Neverosimila ninsoare de Alice Georgescu sursa: Dilema veche
  Atît pentru cei ce lucrează în lumea scenei cît şi pentru spectatorii „obişnuiţi“, Teatrul „Bulandra“ este – am mai spus-o şi cu alte ocazii – un fel de Liebling, de favorit necondiţionat. Deşi istoria sa atestată depăşeşte binişor jumătatea de secol, mica fabrică de spectacole de lîngă Podul Izvor (mărită, mai tîrziu, cu sala situată lîngă Grădina Icoanei) ocupă în inima oricărui iubitor de teatru din România locul special al mezinului, un loc ţinut mereu cald de amintirea misterios perpetuată a fabuloasei personalităţi a Luciei Sturdza (Doamna Bulandra, cum e numită şi azi, la aproape cinci decenii de la ieşirea definitivă de sub reflectoare), dar şi de amintirea atîtor şi atîtor actori, regizori şi spectacole care au configurat fizionomia cîndva inconfundabilă a scenei naţionale. Şi astăzi încă, în nebănuite străfunduri de ţară sau în neaşteptate locuri de pe mapamond, întîlneşti oameni care oftează nostalgic
  Citeste tot pe Dilema veche
• De ce un spectacol bun e adeseori o nebună manipulare de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Există două lecturi posibile la cel mai mare succes de public din ultima vreme de la Teatrul Bulandra – din perspectiva aşteptărilor nemijlocite ale audienţei şi a „calităţilor eterne“ ale teatrului sau din cea a valorilor sociale pe care un spectacol ca Îngropaţi-mă pe după plintă le pune în circulaţie.
  Să începem prin a preciza că volumul de debut al lui Pavel Sanaev nu e, ortodox vorbind, un roman, cum spune prezentarea spectacolului, ci o nuvelă extinsă (nu doar ca dimensiuni, ci şi ca formulă de construcţie: se concentrează asupra unui conflict unic, cu atenţie sporită asupra dezvoltării caracterelor etc.), cu o majoră şi recunoscută dimensiune autobiografică. Autorul e fiu şi nepot de actori, are un tată vitreg provenind tot din mediul teatral, a fost crescut, în primii ani, de bunicii materni. Acum e cunoscut ca realizator de film şi abia în plan secund ca scriitor, deşi Îngropaţi-mă pe după plintă a avut un succes de piaţă
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cronică: Îngropaţi-mă pe după plintă de Anca Ioniţă sursa: Time Out București
  În definitiv, atunci când totul merge perfect, un spectacol de teatru poate cuprinde, într-un timp limitat, o lume întreagă, care trăieşte sub ochii noştri încarnată în trupurile actorilor. Aceştia îi împrumută, pe durata spectacolului, sufletul, spiritul, carnea lor, totul, până la ultima picătură de sânge.
  Dacă toate condiţiile sunt îndeplinite, atunci regizorul poate fi numit marele magician care a adus-o la viaţă, iar actorii, sacri oficianţi ai acestui mister. Acest lucru se întâmplă foarte rar, iar când apare, suflul sacadat al nou-născutei lumi cuprinde întreaga sală, ajungând până şi în ungherele ei cele mai depărtate.
  Spectacolul regizat de Iury Korodonsky este unul dintre aceste evenimente excepţionale. Sub bagheta sa magică, lumea copilăriei lui Saşa Savaliev (Marian Râlea), băieţelul de nouă ani pentru care existenţa se împarte între doi poli conflictuali - bunica şi mama - ia naştere pas cu pas, în ritmul dictat de
  Citeste tot pe Time Out București
• ”Când avem răspunsuri la toate întrebările, spectacolul moare” de Maria Sarbu sursa: Jurnalul National
  Teatrul Bulandra are în repertoriu, din 14 ianuarie 2011, încă un spectacol regizat de Yuri Kordonsky. Aducerea la rampă aici a celui de-al cincilea titlu în aproape zece ani (plus alte două – la Catedra de Teatru UNESCO Sinaia - Buşteni şi la Teatrul Naţional din Bucureşti) este un moment important, dat fiind că montările sale au viaţă lungă şi mare succes la public. Noua creaţie - ”Îngropaţi-mă pe după plintă” – este o adaptare a nuvelei omonime scrise de autorul rus contemporan Pavel Sanaev. Protagonişti: Mariana Mihuţ şi Marian Râlea. Despre acest spectacol şi despre arta teatrului, în interviul acordat Jurnalului Naţional de carismaticul regizor: un artist profund, şcolit la Sankt Petersburg, care se simte minunat atât în America, atunci când e în mijlocul studenţilor, cât şi în România, atunci când lucrează cu actori profesionişti.
  
  
  • Jurnalul Naţional: Acest al şaptelea spectacol pe care l-aţi montat în România -
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Când Mariana Mihuţ urăşte şi iubeşte de Maria Sarbu sursa: Jurnalul National
  Un copil de numai 9 ani, care se dă în leagănul unei copilării ciuntite, spune să fie îngropat sub plintă, în apartamentul mamei sale, ca să o poată vedea în fiecare zi. Atât de mare îi era dorul de mamă! Acesta este nodul naraţiunii în spectacolul „Îngro­paţi-mă pe după plintă”, de Pavel Sanaev, regizat de Yuri Kordonsky pe scena Sălii Izvor a Teatrului Bulandra. E o dramatizare a povestirii cu acelaşi titlu scrise în 1994 şi care a făcut furori în ţara autorului – Rusia, când a apărut în volum, în 2003.
  
  Spectacolul lui Kordonsky pro­voa­că emoţii puternice pe parcursul acţiunii, în aşa fel încât la final sim­ţu­rile pot ajunge chiar imobilizate. Într-un decor sugestiv şi impresio­nant, care se construieşte în scenă, pe măsura derulării întâmplărilor reale sau imaginare, ni se spune o poveste despre dragoste şi ură, despre umilire şi durere sufletească, despre iertare şi tandreţe, despre neuitare.
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Afară, în faţa uşii de Marina Constantinescu sursa: România literară
  „Unu, doi, unu, doi... numele meu este Saşa Saveliev. Sînt elev în clasa a doua şi locuiesc cu Bunica. Şi cu Bunicul... Mama m-a schimbat pe un pitic vampir şi m-a părăsit. De atunci atîrn ca un crucioi de gîtul Bunicii. Şi asta se întîmplă de la patru ani...”
  Mă uit pe geam. Zorii se împing cu coarnele în noapte. Mai e puţin şi o vor învinge. Nu ştiu dacă e neapărat meritul lor. E ceasul. Ninge zdravăn şi viscolit. Mă frec la ochi. Ninge în continuare. De-adevăratelea. Şi micuţului Saşa Saveliev îi este dor de Mama lui. Şi se roagă pentru ea ca să nu păţească ceva. Îi poartă de grijă şi o iubeşte nespus. Îi e frică să nu.... dacă Mama lui ar muri, atunci ar lua cu ea toate cuvintele tandre. Doamne, Dumnezeule, ce e de făcut cînd toate cuvintele tandre dispar? Au fost atîtea ninsori şi nu m-am gîndit la asta. Am zis eu că ele sînt veşnice pentru că Mama nu poate să moară niciodată. Mama este fericirea lui Saşa.
  Citeste tot pe România literară
• Celula de bază de Robert Bălan sursa: România Liberă
  La Bulandra nu s-a jucat nimic timp de o lună. Şi nu pentru că au fost sărbători şi zile libere. Săptămâna trecută a „ieşit la public" spectacolul lui Andrei Şerban după „Ivanov"-ul lui Cehov, cu Vlad Ivanov în rolul principal. Cu o săptămână înainte a avut premiera şi o nouă montare a regizorului rus Yuri Kordonsky: „Îngropaţi-mă pe după plintă"- o dramatizare după romanul omonim al regizorului de film şi scriitorului Pavel Sanaev. Şi, cel puţin aceasta din urmă este o montare pe care vă sfătuiesc să o treceţi pe lista cu spectacole ce nu trebuie ratate.
  „PLINTĂ = 1. Piesă de lemn, de piatră, de mozaic, de material plastic etc. care se aplică la partea de jos a pereţilor unei încăperi pentru a-i apăra împotriva loviturilor şi a umezelii sau pentru a acoperi rostul dintre pardoseală şi perete. 2. Partea de jos a unei clădiri, a unei sobe, a unui zid, ieşită mai în afară, formând un mic soclu. 3. Bloc paralelipipedic de
  Citeste tot pe România Liberă
• Copilărie fără sfârşit sau Despre ură, cu dragoste de Răzvana Niță sursa: port.ro
  De cele mai multe ori aşa se întâmplă, ca în povestea scrisă de Pavel Sanaev. Viaţa şi fericirea sunt incompatibile, nu pot sta sub acelaşi acoperiş, nu se pot îngădui. Viaţa e traiul de zi cu zi, prozaic, adesea egoist, de multe ori, obligatoriu sau just. Fericirea, în schimb, este un extaz necontrolabil, surpriza, e un vis, un ideal păstrat în adâncurile fiinţei ca într-o cutie cu mărunţişuri inestimabile.
  "Îngropaţi-mă pe după plintă" este istoria pierderii inocenţei. Între o bunică autoritară, egoistă şi omniprezentă şi o mamă dulce, blândă, mult dorită rar văzută, Saşa, un băieţel de nouă ani, învaţă toate legile supravieţuirii: ipocrizia, cât de important e să taci, să înghiţi, să înduri, să ai spirit de observaţie, să îţi asumi statutul celui care se află mereu la mijloc (miză a disputei dar şi mediator între părţi), să te înveţi cu viaţa aşa cum înveţi un joc nou, să descoperi că ea se poate sfărşi.
  Citeste tot pe port.ro
• În strînsoarea mamei de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Ramuri groase străbat scena. La fel ca în poezia romantică, natura dă perspectiva destinului estompînd prin dimensiunile macro micile întîmplări omenești. Publicul stă încă prizonier al luminii aspre de peste sală. Marian Râlea intră și ascultă o înregistrare pe care o știe pe dinafară. Vocea sa și a bunicilor. Își rememorează scurta copilărie. Ajutat de recuziteri, își pune costumul în văzul tuturor. Înaintează către marginea scenei. De abia acum lumina se stinge făcînd loc muzicii suave. Turnanta începe să se miște lent. Crengile (decor Nina Brumușilă) se ridică pentru a lăsa existenţa oamenilor să se deruleze. Pogorîrea în poveste și vraja se insinuează dulce, strop cu strop, la vedere. Un ochi al publicului, distras încet-încet de la realitate, se fascinează, celălalt rămîne conștient de tertipurile pe care regizorul le devoalează cu bună știință. Îngropați-mă pe după plintă de Pavel Sanaev, în regia lui Yuri
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Spectacol à la Dodin la Bulandra de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Discipolul lui Lev Dodin, Yuri Kordonski, a venit pentru prima dată în România în 1997, în calitate de interpret în spectacolul profesorului său, Gaudeamus, prezentat la Bulandra în cadrul primului Festival al Uniunii Teatrelor Europene organizat la noi. În 2001, a revenit ca regizor și, începând de-atunci, între el și câțiva dintre actorii aceluiași teatru Bulandra s-a legat o puternică și consistentă relație profesională. Rezultatul – câteva spectacole remarcate ca printre cele mai bune de pe scenele românești, nominalizări, cronici favorabile și un constant succes de public, confirmat de rămânerea pe afiș a titlurilor montate de el timp de câțiva ani buni. Dar este noul său spectacol de pe aceeași scenă un pas înainte?
  Revenit acum la Bulandra pentru a monta un nou spectacol – Îngropați-mă pe după plintă după romanul omonim al lui Pavel Sanaev (un titlu nu tocmai inspirat pentru un afiș de teatru, multă lume se întreba în seara
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Mariana Mihuţ, o mamă sado-maso de Gabriela Lupu sursa: România Liberă
  Marele regizor rus Yuri Kordonsky, ucenicul şi mai marelui director de scenă Lev Dodin, a revenit pentru a cincea oară la Teatrul Bulandra, unde a montat şi de această dată tot un text rusesc.
  Dacă la precedentele „aventuri" dramatice bucureştene mizase pe nume grele precum Cehov, Gogol şi Dostoievski, de data aceasta regizorul a ales un text contemporan. El a dramatizat romanul de debut al tânărului regizor de film Pavel Sanaev, „Îngropaţi-mă pe după plintă". Cartea autobiografică a avut vânzări-record nu doar în Rusia, unde atât autorul, cât şi alţi membri ai familiei sale sunt artişti cunoscuţi, ci în întreaga lume. Acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că romanul nu are nimic din ingredientele unei cărţi menite să devină bestseller: nu face aşa-zise dezvăluiri incendiare precum „Codul lui Da Vinci", nu e vreun policier plin de mistere precum saga din seria „Millenium", nu are o poveste lacrimogenă sau scene erotice incendiare.
  Citeste tot pe România Liberă
• Bucuria îtâlnirii cu… “ teatrul adevărat “ de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  “ Teatrul adevărat “ este considerat de-a lungul timpului de către mulți teoreticieni – filosofi, practicieni regizori, etc -, cel ce se adaptează adevărului unei realități în perpetuă mișcare pentru a i se adresa cu scop emoțional, provocator. Un exemplu oferă la început de an, Teatrul “Bulandra”, care revine în forță în peisajul nostru teatral, prin premiera “ Îngropați-mă pe după plintă “, și demonstrează că “teatrul adevărat“ presupune efect emoțional și nu artificii regizorale șocante.
  “Îngropați-mă pe după plintă plintă“ nu este o piesă de teatru contemporan, ci un roman aparținând scenaristului și regizorului rus de film, Pavel Sanaev, scris în 2003. Considerând că subiectul și sensurile sale sunt apropiate de înțelegerea oricărei persoane din zilele noastre, regizorul Yuri Kordonski a optat pentru dramatizarea romanului. Simplu, dar nu simplist, romanul ca și dramatizarea propun provocarea comico-dramatică
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Groapa de la Moscova de Simona Chiţan sursa: Adevărul literar și artistic
  În „Îngropaţi-mă pe după plintă", bunica maniaco-depresivă interpretată de Mariana Mihuţ îşi trăieşte extrem deziluziile, dând o replică amară peste timp celor „Trei surori" ale lui Cehov. „Urăsc Moscova asta! În patruzeci de ani n-am avut parte aici decât de durere şi de lacrimi", spune Bunica, în montarea lui Yuriy Kordonskiy de la Teatrul Bulandra.
  Un spectacol de o poezie şi de o duritate extreme, în acelaşi timp. Un spectacol bipolar, ca şi personajul maniaco-depresiv central. O bunică-fenomen interpretată de Mariana Mihuţ. O forţă a naturii dezlănţuită care iubeşte cu patimă, fără limită, dar, în acelaşi timp, îi urăşte devastator şi îi „ucide" pe cei din jur printr-un comportament deconcertant şi prin replici tăioase.
  taguri
  Îngropaţi-mă pe după plintă
  scena
  cultura
  Nimeni nu o poate opri, Bunica îi îngenunchează şi îi umileşte pe toţi: pe soţul resemnat (Claudiu Stănescu), pe fiica traumatizată
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• În căutarea normalităţii pierdute a iubirii de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Alegând calitatea în defavoarea cantităţii, Teatrul Bulandra produce, de mulţi ani, spectacole puţine. Însă nu are de ce să-i fie ruşine cu nici unul dintre ele, mai mult, are cu ce să se mândrească. Într-un fel, este o performaţă demnă de invidiat şi greu de crezut victoria acestei instituţii în lupta cu setea de comerţ care usucă, încet-încet, destule teatre bucureştene, lăsându-le fără energie, fără forţă, fără ţinută, dar mândre că tot timpul e coadă la casă de bilete. Fapt pe care nu se sfiesc să-l folosească adesea ca argument hotărâtor care demonstrează calitatea.
  Ţinuta şi-o reafirmă şi acum, cu unul dintre noile spectacole mult aşteptate. „Îngropaţi-mă pe după plintă”, după romanul dramatizat de Yuri Kordonsky, în regia aceluiaşi artist rus care a mai montat aici trei spectacole de forţă, a avut trei reprezentaţii săptămâna trecută. Şi confirmă încă o dată că tradiţia calităţii există la
  Citeste tot pe Yorick
• Viaţa? Sau fericirea? Joc de-a moartea de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Primul dintre cele trei spectacole pregătite de Teatrul Bulandra pentru acest început de an, a avut premiera săptămâna trecută. „Îngropaţi-mă pe după plintă”, în regia lui Yuriy Kordonskiy, după romanul lui Pavel Sanaev şi o dramatizare semnată de regizor.
  Textul pe care l-a ales Kordonskiy pentru spectacolul de la Sala Izvor este o poveste ce se situează – evident – în zona cazurilor psihologice, ceea ce i-ar putea limita aria de interes. O bunică bolnavă psihic ce şi-a terorizat fiica întreaga viaţă – din dragoste – şi care acum i-a „furat” copilul pe care îl creşte şi-l îngrijeşte cu o dragoste dementă, bolnavă, în fiecare clipă la limită cu ura…
  Dar Kordonskiy conduce textul într-o altă zonă. Şi-i dezvoltă o poezie scenică ce are valoare în sine, dincolo de mesajul poveştii, ce capătă alte nuanţe. În primul rând, alegerea lui Marian Râlea pentru rolul copilului este una din acele soluţii pe muchie de cuţit,
  Citeste tot pe Yorick