În micuţul caiet de sală al spectacolului Inimă de câine de la Teatrul de Nord din Satu Mare, sunt inserate câteva gânduri ale regizorului acestuia, Cristian Ioan. Aflăm, printre altele, că montarea se fundamentează pe „o adaptare” a celebrei nuvele a lui Mihail Bulgakov.
Nu aflăm, în schimb, cui anume îi aparţine adaptarea cu pricina. Ceea ce nu e bine deloc. Mai întâi pentru că la mijloc e o chestiune de drept de autor, de proprietate intelectuală. Cu care ar fi trebuit să se obişnuiască demult Teatrele noastre. Cum bănuiesc că regizorul montării a fost remunerat pentru munca prestată, la fel de îndrituit la onorariu, dar mai ales la recunoaşterea actului său de creaţie ar fi fost şi adaptatorul textului. În al doilea rând, e absolut necesar să ştim cine anume a făcut adaptarea, respectiv dramatizarea, fiindcă aceasta nu se rezumă a fi doar un act literar sau o operaţiune de modificare de gen. Ea conţine o modalitate intrinsecă de a citi
Citeste tot pe
Adevărul
