Un fel de prolog la întîlnirea cu Bulgakov a fost drumul cu autobuzul Teatrului Toma Caragiu din Ploiesti spre premiera dumnealor cu Inimă de cîine, după nuvela autorului mai sus mentionat. Întrucît autobuzul nu avea un sistem de încălzire, simpaticul nostru sofer, inventiv si descurcăret ca tot românul lovit de greu, constient că totusi el transportă oameni, a fabricat un fel de resou proletar, alimentat de o butelie proprie de gaz. Cu toată bunăvointa omenosului sofer, căldura rămînea destul de aproape de sursă. Pasagerii ce depăseau zona favorizată s-au putut cufunda într-o amorteală bizară, potrivită însă cu lumea lui Bulgakov, un răzvrătit visător, un scriitor disident ce a crezut fără ezitare în libertatea cuvîntului, dar si într-o promisă întîlnire cu stalin, pe care o va astepta pînă la sfîrsitul vietii. Frigul si culorile aproape abisale ale amurgului, la dus, precum si bezna întoarcerii, pe care o pipăiam jucîndu-ne cu hazardul,
Citeste tot pe
România literară
