editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Colții la putere! de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  Inima de ciine este spectacolul unui experiment medical care devine traumatism socio-politic. Un profesor incearca, printr-o operatie de transplant de glande, sa transforme un ciine intr-o fiinta umana. Cu Aida tisnind din toate colturile laboratorului, operatia e un concert in care instrumentele medicale desavirsesc o schimbare istorica dureroasa. Medicalizarea se transforma in politica cruda.
  Yuriy Kordonskiy, regizorul care a creat in Romania citeva spectacole emblematice pentru autenticitatea explorarilor actoricesti de profunzime – Unchiul Vanea, Casatoria, Sorry... –, pentru finetea interrelationarilor pe muchie, a propus in Inima de ciine un studiu al spectacolului politic distructiv. Kordonskiy face din nuvela lui Bulgakov o cercetare spectaculara asupra raportului om-politica devastatoare, imposibil de inteles si tinut sub control.
  Ciinele e noul umanoid infometat de putere, miriitor si rinced afectiv, un lingau cu reflexe canibale care traieste terorizind.
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Inimă de câine de Mirela Dimitriu sursa: Revista Echinox
  Şi a fost festivalul de teatru Maifest la Cluj. Publicul a avut şansa să vadă câteva dintre producţiile importante de la Bucureşti – asta dacă-i dădea mâna să cumpere bilet, căci preţurile (ce includeau cote pentru diversele cheltuieli ocazionate de transportul actorilor, decorurilor etc.) nu erau accesibile publicului larg. Poate acesta să fi fost şi motivul pentru care biletele nu s-au vândut atât de bine cum ar fi fost de aşteptat, iar nu lipsa de interes pentru cultură sesizată într-un interviu de actorul Victor Rebengiuc. Unul dintre highlighturile festivalului a fost piesa “Inimă de câine”, adaptarea lui Yuriy Kordonskiy după textul lui Mihail Bulgakov. Pentru rolul din această piesă Victor Rebengiuc a primit în 2006 premiul UNITER pentru cel mai bun actor în rol principal şi Marius Manole a fost nominalizat în cadrul aceleiaşi categorii. Este remarcabil faptul că, după doi ani şi jumătate de la premieră, piesa trăieşte şi
  Citeste tot pe Revista Echinox
• Cui i-a păsat vreodată? de Casandra Lungu sursa: Yorick
  Yuriy Kordonskiy a decis sa continue seria montarilor pe scenele bucurestene. Ultima premiera – Inima de caine, la Sala Amfiteatru a TNB. Un felinar parca pribeag si acorduri de opera. Intr-o seara crunta, cand iarna sovietica ii vana pe cei slabi si neajutorati, cainele Sharik (Marius Manole) se intalneste cu profesorul Preobrajenski, somitatea medicala rusa. Pana atunci, Sharik era un caine liber: sa hoinareasca pe strazile Moscovei, sa fure un carnacior polonez, sau liber sa fie prada celor nemilosi.
  Brusc, animalul ajunge in casa profesorului si va servi drept cobai pentru ultimul experiment al acestuia: incercarea de a transplanta hipofiza umana la animale, in vederea obtinerii tineretii eterne. Nauc, Sharik nu intelege ce i s-a intamplat. Dar in confortul apartamentului de 7 camere, e gata sa renunte. In fond, ce e libertatea? Abur, fictiune, mofturi democratice.
  Totul pare pierdut. Pe masa de operatie, Sharik isi traieste ultimele clipe. De-abia acum e ingrozit de ce i se
  Citeste tot pe Yorick
• Sufletul unui câine rezistă de Casandra Lungu sursa: Yorick
  Pe 3 mai, “Inimă de câine” se joacă la Casa de Cultură a Studentilor din Iaşi, oraşul natal al lui Marius Manole. E mult, e puţin, e important? Va fi diferit Şarik în seara aceea? Cu siguranţă. De aceea, vă invităm pe 3 mai la Iasi să îl vedem pe enfant terrible la el acasă.
  “Celeste, Aida! Forma divina…”, sunt cuvintele care mobilizează sufletul celor două personaje principale din spectacolul “Inimă de câine” şi le dau puterea de a merge mai departe. Atât pentru profesorul Preobrajenski (Victor Rebengiuc), cât şi pentru câinele Şarik (Marius Manole), versurile operei “Aida” sunt mediul de supravieţuire în comunismul prozaic. Mai mult, gestul atât de aristocrat al profesorului de a cânta opera într-un bloc înţesat de proletari ce fredonează Internaţionala, devine expresia directă a esteticii urâtului: chiar şi în mizeria umană generată de comunism, sunt oameni ce rămân autentici şi găsesc urme de speranţă.
  Citeste tot pe Yorick
• La vremuri noi, oameni noi de Doina Papp sursa: Revista 22
  Grabiti sa ne arate ce au muncit ei în timp ce restul lumii era în vacanta, artistii Nationalului ne-au chemat sa vedem, la scurt timp de la deschiderea stagiunii, si prima premiera asumata integral de noua conducere: Inima de caine, dupa Mihail Bulgakov, dramatizarea si regia Yuriy Kordonskiy. Considerand ca menirea lui ca fost cetatean al fostei URSS este sa povesteasca mereu prin ce-au trecut concetatenii sai în vremuri nu demult apuse, tanarul regizor, acum traitor pe meleaguri americane, a ales respectiva nuvela ca un avertisment pentru zilele noastre. Caci, vorba aceea, nu stim ce savant ar putea sa se joace din nou cu destinul omenirii, clonand, doamne fereste!, vreun model uman de tipul celui din piesa. La Bulgakov trimiterea este la omul nou, cu care s-au laudat bolsevicii chiar dupa ce lupta de clasa i-a pus acestuia în mana un kalasnikov, dar mecanismul prin care faptul devine posibil are putere de generalizare. In spectacol, concluzia e îndelung speculata simbolic,
  Citeste tot pe Revista 22
• Teatralizarea istoriei de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Regizorul Yuriy Kordonskiy este prezent pe afişul spectacolului Inimă de câine al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale”, a cărui responsabilitate e, dacă nu greşesc, în totalitate asumată de noul director general, Ion Caramitru, în dublă calitate. Kordonskiy ne apare în ipostaza de autor al dramatizării nuvelei lui Bulgakov, dar şi în cea care ne-a devenit nu doar familiară, ci şi dragă, de director de scenă. Iar dacă pentru regizorul Yuriy Kordonskiy dispuneam de suficiente argumente spre a-i acorda întreg creditul (aceste argumente fiind spectacolele cu Unchiul Vanea, Căsătoria, Sorry ), despre capacitatea sa de alcătuitor de dramatizări urma să ne convingă tocmai Inimă de câine. Operaţie de două ori complicată. Mai întâi, fiindcă, în general dramatizarea nu se rezumă a fi doar un act literar, ci conţine implicit o modalitate de a citi opera prin raportare directă la o anume viziune asupra viitorului spectacol, despre care are însuşirea
  Citeste tot pe Revista Familia
• Inimă de câine de Mihail Bulgakov de Mircea Ghitulescu sursa: Revista Drama
  Poate juca un actor rolul unui câine atât de bine încât spectatorul să nu bage de seamă diferenţa? Foarte puţin probabil, dar există două variante: să joace într-un costum de câine ca în show-urile pentru copii de la televiziune sau să joace Marius Manole în Inimă de câine de Mihail Bulgakov. Actorul ştie foarte bine să se plaseze pe firul subţire care desparte cele două compoziţii fiind un câine cu suflet uman şi un om cu inimă de câine. Cam ce şi-ar fi dorit Mihail Bulgakov însuşi, acest autor rus (nu spunem „sovietic" să nu-i rănim memoria), celebru nu atât prin operă cât prin opoziţia sa antisovietică şi, evident, antistalinistă, exprimată în toate lucrările în proză sau în dialog împinsă la limita responsabilităţii. S-ar putea crede că scriitorul avea o fire din cale afară de curajoasă însă cercetătorii au descoperit că murea de frica lui Stalin dar nu se putea opri sa-l denunţe în cele mai voalate parabole,
  Citeste tot pe Revista Drama
• "Inima de caine" bate la Teatrul National de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Un caine betiv si fumator, doi chirurgi eruditi, cativa comunisti cu inima roasa de idealuri revolutionare sangeroase si un regizor rus, care preda in America, au fost framantati bine sub greutatea
  Un caine betiv si fumator, doi chirurgi eruditi, cativa comunisti cu inima roasa de idealuri revolutionare sangeroase si un regizor rus, care preda in America, au fost framantati bine sub greutatea aplauzelor spectatorilor, dospind reteta unui succes previzibil: spectacolul ,Inima de caine", la Teatrul National din Bucuresti. Nuvela scrisa de Mihail Bulgakov a fost adaptata de regizorul Yuriy Kordonskiy, ajuns la a patra montare in Romania. Preobrajenski (Victor Rebengiuc), un celebru profesor eminent, initiaza un experiment prin care spera sa obtina cheia intineririi oamenilor. Adopta un caine vagabond (Marius Manole) si ii transplanteaza hipofiza si creier uman, prevalate de la un cadavru. Operatia reuseste, iar patrupedul imprumuta din conduita oamenilor toate viciile posibile,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Povestea cainelui de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Un regizor rus ne arata de cativa ani buni sufletul rusesc si ne spune, prin asta, cate ceva despre cum suntem noi toti. A facut-o pana acum folosindu-se de Cehov, Gogol, Galin, iar acum instrumentul lui genial se cheama Bulgakov.
  Un regizor rus ne arata de cativa ani buni sufletul rusesc si ne spune, prin asta, cate ceva despre cum suntem noi toti. A facut-o pana acum folosindu-se de Cehov, Gogol, Galin, iar acum instrumentul lui genial se cheama Bulgakov. Numele regizorului care a adus toti acesti autori pe scena romaneasca, in ultima vreme, este Yuriy Kordonskiy, iar cel mai nou text ales de el este nuvela Inima de caine, o parabola a malformatiilor pe care le-a produs sistemul ce pretindea ca va construi "omul nou".
  Povestea cainelui transformat in om printr-un experiment de laborator condus de un batran savant si povestea omului rezultat, care nu era mai presus de cainele din care se nascuse, are pentru toti cei care au traversat aceeasi istorie o semnificatie foarte limpede.
  Citeste tot pe Gândul
• Incercari medicale, experimente sociale de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Potaile la putere
  In Victor Rebengiuc, Kordonskyi si-a gasit probabil interpretul cu care talentul sau rezoneaza intr-o armonie perfecta. Actorul este inteligenta superioara devenita bun-simt, gestul, vocea, totul e temperat de intelepciunea a carei suprema calitate este puterea de a ruga, nu de a impune. El e ultima baricada a ratiunii in fata haosului ce tinde sa se stabilizeze. Preobrajenski a murit pe baricada, a cazut in lupta, si in fata lui ar trebui sa ne inchinam intr-o liniste pioasa. Marius Manole, omul-ciine si ciinele-om, joaca in cu totul alt registru, al desenului primitiv, grotesc.
  Umilinta se combina cu obraznicia, slugarnicia cu tupeul; in doua sau in patru picioare, fiinta creata de Marius Manole se afla la antipodul umanitatii si actorul isi impune treptat prezenta centrala in spectacol. El are de partea lui autoritatea: comitetul de bloc – nu e mare lucru, ce poate sa faca un comitet de bloc? –, dar si aici regizorul a dat viata scenica nu datelor realitatii,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Potaile la putere de Magdalena Boiangiu sursa: Cotidianul
  Un om a vrut sa muste un ciine si nu a reusit. Istoria acestui esec, cauza a unei suferinte generale, capata stralucire intr-un nou spectacol al Teatrului National din Bucuresti, "Inima de ciine", dupa nuvela lui Bulgakov.
  Profesorul Preobrajenski ia de pe strada o potaie alungata de toata lumea, ba cu suturi, ba cu apa clocotita, si, dupa ce introduce maidanezul intr-o ambianta civilizata, produce un experiment stiintific: ii transplanteaza hipofiza unui mort recent, un biped cu o biografie suspecta, delincvent recidivist. Intre cel ce da si cel ce primeste nu e nici o diferenta de calitate.
  Transformat in ceva care nu mai e ciine, dar nici om nu e, ciinele Sarik, devenit persoana Sarikov, ajunge o ipostaza a lui Homo sovieticus (cel descris de Zinoviev), fiinta gregara, redusa la vocabularul agresiv minimal al puterii, dobindind dreptul de a-l supune si de a-i anihila valorile celui care l-a creat. Spectacolul lui Iuri Kordonski de la Teatrul National isi asuma aparent o opera
  Citeste tot pe Cotidianul
• "Inimă de câine": un spectacol tragi-comic deschide stagiunea lui Caramitru de Nicolae Prelipceanu sursa: România Liberă
  Datorita faptului ca Ion Caramitru a ajuns director general la Teatrul National "I.L. Caragiale", tanarul si mereu surprinzatorul regizor Iurii Kordonski a montat un spectacol la Sala Amfiteatru. "Inima de caine", nuvela lui Mihail Bulgakov, este o piesa tipica pentru acest autor: are un aer tulbure, cu inflexiuni tragice, contracarate de momente vesele; satira cea mai coroziva se intalneste aici cu sugestii stiintifico-fantastice. Povestea e una de domeniul fantasticului vag stiintific: un mare medic moscovit din anii douazeci face o experienta, transplantandu-i unui caine cules de pe strazi testiculele si hipofiza unui barbat tanar, mort de trei ore. Cainele, excelent interpretat de tanarul Marius Manole, devine om, si anume un barbat fara maniere, betiv si mincinos, las si revendicativ, asa cum ii sta bine unui proletar revolutionar asemenea celor cu care se inhaiteaza Sarikov, fost Sarik. Povestea fantastica nu e decat un vehicul pentru demonstratia pe care scriitorul vrea si
  Citeste tot pe România Liberă