editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• Insula ceasului-răsare de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Anul ăsta se joacă Naum. La 10 ani de la dispariţia autorului, piesele de teatru ale lui Gellu Naum sînt redescoperite, ies din umbra poeziei şi a prozei unde au stat multă vreme, părînd a fi destinate mai curînd lecturii decît reprezentării. Regizorii s-au ţinut departe de suprearealism, de limbajul fracturat şi atmosfera absurdă din scrierile sale, dificil de exprimat dramatic fără a leza serios însăşi esenţa scriiturii. Au fost unele încercări printre care Poate Eleonora în regia lui Alexandru Tocilescu la Metropolis sau Exact în acelaşi timp la Teatrul Naţional din Cluj, în regia lui Mihai Măniuţiu, spectacole fidele textelor, fără însă a reuşi să le apropie spectatorului, păstrîndu-se prea mult în cheie absurdă. Acum vreo 8 ani, la reprezentaţia de la Bucureşti a spectacolului clujean a asistat şi doamna Lygia Naum. La final, i-am văzut spatele gîrbovit tremurînd încet de plîns. Mare regret că Întîlnirile Internaţionale Gellu
  Citeste tot pe Dilema veche
• Jungla de pe insula albastră de Monica Andronescu sursa: Adevărul literar și artistic
  Regizorul Vlad Massaci construieşte într-o cheie surprinzătoare universul suprarealist al poetului Gellu Naum, pe scena Teatrului „Radu Stanca“ din Sibiu. O insulă din catifea albastră, suspendată dincolo de timp şi spaţiu, într-o lume a poveştii, în care fiecare frântură de realitate este reinventată şi redesenată.
  Aşa arată universul construit de regizorul Vlad Massaci pe scena Teatrului „Radu Stanca" din Sibiu, în care aşază „povestea" lui Gellu Naum. Preocuparea constantă din ultimii ani a Teatrului din Sibiu pentru dramaturgia românească s-a concretizat în această toamnă într-o nouă producţie, spectacolul „Insula", după textul lui Gellu Naum.
  În regia lui Vlad Massaci, scenografia lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vasile Şirli şi coregrafia lui Florin Fieroiu, „Insula" este o propunere cel puţin interesantă, pornind de la textul lui Naum. Regizorul alege o formulă caldă prin care suprarealismul piesei este convertit într-o
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• „Insula” sau suprarealismul prietenos de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Preocuparea Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu pentru dramaturgia românească s-a materializat la acest început de stagiune într-o nouă producţie, după textul lui Gellu Naum, „Insula”. În regia lui Vlad Massaci, scenografia lui Dragoş Buhagiar, muzica lui Vasile Şirli şi coregrafia lui Florin Fieroiu, „Insula” este o propunere şi interesantă, şi valabilă pornind de la textul lui Naum. Suprarealismul piesei este convertit într-o formă de comic cu nuanţe absurde, bine pus în valoare de muzica lui Şirli, nu întâmplător cu ritmuri de car alegoric de la Disneyland…
  Piesa lui Naum, construită pornind de la povestea lui Robinson Crusoe naufragiat pe o insulă pustie, este pusă în scenă într-un mic univers din catifea albastră, iar senzaţia de „albastru” este prelungită şi spre sală, pe gradenele cu scaune îmbrăcate în aceeaşi culoare. Insula lui Vlad Massaci, aşa cum e creată pe scenă de Dragoş Buhagiar, seamănă şi cu un ceasornic
  Citeste tot pe Yorick