editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5
• 6

• Prefacerile istoriei sau destinul unei drame la Teatrul de Comedie de Casandra Lungu sursa: Yorick
  Un bufon versatil, un povestitor bulevardier sau un suflet intristat de francez patriot. O Ioana razvratita, rascolita de nedreptatile istoriei, care doreste sa-si reabiliteze mitul. Preoti, episcopi, bufoni, false fecioare si multime, toti animati de fervoarea punerii in scena. Impreuna egal o abordare hermeneutica a momentului istoric numit Ioana d’Arc.
  Catalina Buzoianu alege povestirea in rama ca artificiu regizoral si nu greseste. Un narator inflacarat da startul periplului istoric. O trupa de actori tineri si mai mult sau mai putin talentati, vrea sa ne spuna din nou povestea Ioanei d’Arc. Coup de…theatre! Dupa sase secole, Ioana d’Arc (re)vine in istorie ca sa indrepte compromisurile. Nemultumita de cum ceilalti rastalmacesc faptele, Ioana d’Arc, interpretata atat de firesc si curat de Dorina Chiriac, vine sa-si faca dreptate. E o mana de om si totusi cata forta. Dorina e gingasa, ferma si mereu pe doua planuri – discursul fata de public, recte istoria si
  Citeste tot pe Yorick
• La Teatrul de Comedie din Bucuresti: "Ioana si focul" de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  Un dramaturg de exceptie - Matei Visniec, o regizoare inegalabila - Catalina Buzoianu si o trupa trasnet de tineri actori fac o superba demonstratie de talent, pe scena Teatrului de Comedie din Bucuresti
  Dupa cum spune si titlul, piesa lui Visniec are in centru pe misterioasa, legendara eroina Ioana d'Arc, "Fecioara din Orleans", tarancuta nascuta in Franta, in anul 1412. Inca de la varsta de 13 ani, ea a inceput sa auda "voci" - vocile sfantului Mihail, ale sfintei Ecaterina, ale sfintei Margareta - care-i poruncisera "sa-si elibereze tara de dusmani". Adica, de englezii invadatori, in timpul "Razboiului de 100 de ani". Iubindu-si cu patima patria, Ioana a ascultat porunca divina, indeplinindu-si sfanta misiune cu pretul vietii. A fost "rasplatita" prin ardere de vie, pe rug, in 1431, pe cand avea doar 19 ani. Prin forta ei nepamanteana, Ioana d'Arc a reusit sa schimbe Istoria Frantei!
  n caietul-program al spectacolului, autorul piesei, Matei Visniec, precizeaza: "Abordand acest
  Citeste tot pe Formula AS
• Ioana si focul de Alexandrina Satnoianu sursa: 121.ro
  Am ales pentru vineri seara o piesa de teatru ce se joaca de patru ani la Teatrul de Comedie, Ioana si focul de Matei Visniec, in regia Catalinei Buzoianu, avand-o pe Dorina Chiriac in rolul Ioanei d'Arc. De fapt, pentru maestria ei actoriceasca pusa in valoare de aceasta piesa, a primit o nominalizare la premiile Uniter, categoria cea mai buna actrita intr-un rol principal. Sper, in seara zilei de 27 aprilie, sa ii si fie inmanat acest premiu.
  Bineinteles ca, in majoritatea teatrelor bucurestene, biletele la piese se gasesc greu, se cumpara din timp si se mai intampla sa si pice ziua cu teatru in aceeasi zi in care dai BT-uri sau modifici preturile pentru produsele din magazin (cum li s-a intamplat prietenilor mei). Se pare ca viata nu-ti mai da prilej de relaxare si ajungi sa furi cu coada ochiului imagini de pe scena in timp ce trimiti sms-uri urgente pentru ca altfel nu ai cum sa fiintezi. Chiar daca avem un program infernal la serviciu, vrem in continuare sa vedem si piese bune,
  Citeste tot pe 121.ro
• Un potop de spectacole de Nicolae Prelipceanu sursa: Viața Românească
  Teatrul a dat în clocot. Toamna asta festivalurile s-au ţinut lanţ. După Timişoara, cu Festivalul Dramaturgiei Româneşti, Festivalul teatrului Clasic de la Arad. O scurtă respiraţie şi gata: Bucureştiul a fost asaltat de zeci de spectacole, în cele două festivaluri mari de aici: Festivalul Naţional de Teatru şi Festivalul Teatrelor Europene.
  Dar înainte de toate astea, o premieră importantă pentru Viaţa Românească, pentru că piesa jucată a apărut mai întâi aici. Ioana şi focul de Matei Vişniec este o nouă formulă pe care dramaturgul franco-român o încearcă, exersându-şi viziunea asupra istoriei şi nu istoria oricui, ci a Franţei. Un episod din această istorie atât de bogată pe care dramaturgii francezi nu l-au ocolit, dimpotrivă. Ioana d’Arc, Fecioara din Orléans a fost subiectul multor texte literare, piese de teatru sau romane. Una dintre ele îmi vine în minte pentru că s-a jucat cândva şi în România, Ciocârlia de Jean Anouilh.
  Citeste tot pe Viața Românească
• Fantezie, eforturi creatoare si... plictiseala de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Matei Visniec propune, de asta data, un fel de comedie absurda cu intentii satirice la adresa istoricilor, alegand... viata dramatica a Ioanei d’Arc. Insolita sa propunere pe spectatori ii poate nedumeri si chiar plictisi. Investind fantezie, Catalina Buzoianu regizeaza acest text avand alaturi o echipa admirabila de tineri actori.
  Istoria eroinei Frantei din secolul XV, Ioana d’Arc este cunoscuta tuturor, mai mult sau mai putin, si a devenit de-a lungul timpului subiect si pentru dramaturgi. Matei Visniec s-a gandit ca ar putea fi interesant sa-si expuna si dansul punctul de vedere asupra tratarii istoriei si a ales drept pretext pe Ioana d’Arc. A compus un text ce se doreste satiric la adresa celor ce au consemnat faptele Ioanei. Intentiile satirice le impleteste cu relatarile dramatice ale eroinei. Formatul textului ar vrea sa aminteasca teatrul de balci, dar mai sofisticat, un altfel de balci, original si atemporal.
  O trupa de actori navalesc in scena, si seful lor,
  Citeste tot pe România Liberă
• Ioana si focul de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out Bucuresti
  Matei Vişniec stăpâneşte atât de bine tehnicile dramaturgiei, încât poate să scrie despre orice, abordând orice stil de teatru. Ultimele piese ale dramaturgului sunt diferite de cele ale anilor '90, iar în fiecare dintre ele descoperi o nouă preocupare. După Cioran ("Mansardă la Paris cu vedere spre moarte"), Meyerhold ("Richard al III-lea se interzice") şi Cehov ("Maşinăria Cehov"), Vişniec se opreşte asupra unui alt personaj, Ioana D'Arc.
  
  În acest caz, este interesat atât de legendă, cât şi de istorie. Luând din trecutul Franţei un mit celebru al lumii, îl conduce într-o comedie despre cum poate fi deformată realitatea atunci când se scrie istoria.
  Apropiat de modelul lui Pirandello din "Şase personaje în căutarea unui autor", ca derulare a subiectului, dar şi de cel al lui Jean Anouilh, din "Antigona", ca prezentare a personajelor, avem o trupă de actori care joacă o piesă de teatru despre viaţa Ioanei D' Arc.
  Citeste tot pe Time Out Bucuresti
• Ioana d’Arc între mit şi manipulare de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  În repertoriul Teatrului de Comedie a intrat un nou spectacol – "Ioana şi focul" de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu. Textul, în care se face trimitere la scene din istorie, căci e vorba de Ioana d’Arc, eroina Franţei, dezvăluie "dovezi de manipulare". S-a încercat întrevederea umbrelor din spatele mitului prin dimensiunea poeticului şi dimensiunea grotescului.
  În repertoriul Teatrului de Comedie a intrat un nou spectacol – "Ioana şi focul" de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu. Textul, în care se face trimitere la scene din istorie, căci e vorba de Ioana d’Arc, eroina Franţei, dezvăluie "dovezi de manipulare". S-a încercat întrevederea umbrelor din spatele mitului prin dimensiunea poeticului şi dimensiunea grotescului.
  Matei Vişniec face loc, în scrierea sa dramatică, unui moment din istorie. Pornind de la fapte reale, în urma documentării amănunţite, în "Ioana şi focul" el construieşte voit disproporţionat situaţii
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Dosarul Ioana D'Arc - pe rol(uri) bune de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  "Nu ştiu cum se face dar în faţa istoriei, cei care câştigă întotdeauna sunt povestitorii". Această mărturisire este făcută la începutul spectacolului "Ioana şi focul" de maestrul jocului, regizorul poveştii, interpretul faptelor, reprezentantul opiniei colective şi contemporane, agentul istoriei asumate.
  Au trecut şase secole de când Ioana D'Arc a fost arsă pe rug fiind instantaneu transformată în mit, în legendă. Şi cum "miturile nu mor niciodată", omenirea se întoarce din când în când la Ioana pentru a-i spune povestea, înstrăinând-o în acelaşi timp de adevăr. Excelentul demers al dramaturgului Matei Vişniec nu este unul superficial sau univoc, ci o matură reflecţie asupra istoriei, a jocurilor de culise, a destinului tragicomic al umanităţii. "Ioana şi focul" este un eseu pe tema efemerităţii, o lucrare documentată, tratată cu maturitate, profunzime, responsabilitate.
  De-o parte teatrul - adică lumea (vasta scenă cu toate
  Citeste tot pe Port.ro
• Credeţi în Ioana d’Arc? de Dan Boicea sursa: Adevărul
  „Ioana şi focul“ este unul dintre cele mai bune spectacole care se joacă în Bucureşti. Teatrul de Comedie şi-a fortificat repertoriul cu o nouă demonstraţie de ingeniozitate. Teatrul contaminat de simplitate amplifică valenţele pozitive ale adjectivului „impresionant“.
  În noua lui redimensionare, cuvântul determină acea inventivitate care nu cunoaşte limite şi care este asumată în cantităţi egale de dramaturg, regizor şi actori.
  Este fermecător punctul de pornire a discursului narativ: o trupă de actori ambulanţi vrea să joace povestea Ioanei d’Arc şi se întâlneşte, într-o realitate care devine imediat incredibilă, cu însăşi eroina, căzută din trecut pe scena prezentului. Este mai puţin important ce vortex temporal o teleportează pe Ioana în anii 2000. Relevant este dacă mai e cineva dispus să-i accepte virtuţile mesianice.
  Creştinism sabotat de scepticism
  Dramaturgul Matei Vişniec a găsit o cale surprinzătoare de a ieşi din
  Citeste tot pe Adevărul
• Consumatorii de mituri (addendum la o cronică) - Ioana ÅŸi focul de Gina Șerbănescu sursa: Agenda Liternet
  Cultural vorbind, individul este deja clonat, nu are nevoie să mai fie clonat şi din punct de vedere genetic, biologic. Poate că va fi, dar, oricum el este deja clonat din punct de vedere mental si cultural: această evoluţie este perfect perceptibilă. (Jean Baudrillard)
  Acest supliment la cronica Ioana şi focul - Măşti pe substratul istoriei se datorează observaţiei - bine justificate - pe care mi-a făcut-o de curând un prieten de-al meu, care mi-a spus că tot ce era mai important în cronică (aspectele legate de relaţia dintre subiectul piesei şi consumerism) a fost cumva expediat în final [Notă] când, de fapt, tocmai această problematică era cea mai relevantă. Perfect de acord cu el, aşa am simţit şi eu, există însă două motive pentru care nu am construit întregul discurs în jurul acestui aspect: în primul rând, pentru că mi s-a părut o evidenţă prea limpede şi
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Măşti pe substratul istoriei - Ioana ÅŸi focul de Gina Åžerbănescu sursa: Agenda Liternet
  Într-o cronică a unui spectacol de teatru nu ar trebui să ne intereseze, poate, în mod primordial, firul narativ. Cronicarul ar trebui să se raporteze critic (în sensul iniţierii unui demers analitic) la actul artistic şi să caute semnificaţii. În plus, nimic nu se poate povesti aşa cum a fost ("învăţătură de minte" pe care cei care scriu despre artă trebuie să o primească la finalul reprezentaţiei).
  În cazul spectacolului Ioana şi focul de Matei Vişniec, de la Teatrul de Comedie din Bucureşti, primul aspect asupra căruia trebuie să ne aplecăm este povestea, tocmai pentru că ea este cea care trebuie depăşită. Depăşirea poveştii se poate face numai printr-o asumare a ei, aşa cum este, oricât de puţin credibilă ar părea. Aşadar, ce se petrece în spectacol? O trupă de actori încearcă să "însceneze" mitul Ioanei d'Arc şi îşi dau seama că
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Jocul de-a istoria - Ioana şi focul de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul literar şi artistic
  Pe scenă, actriţa Dorina Chiriac e cea mai scundă dintre toţi. În amintire câştigă mult în înălţime. Se poate verifica miracolul în spectacolul Teatrului de Comedie, Ioana şi focul de Matei Vişniec.
  La intersecţia dintre mit şi istorie, dintre dramă şi comedie, spectacolul de la Teatrul Comedie creează o stare de mulţumire care te înalţă în proprii ochi: Matei Vişniec, autorul, Cătălina Buzoianu, regizoarea, întreaga trupă de actori se adresează spectatorului contând pe inteligenţa şi cultura lui, pe disponibilitatea lui de a se lăsa antrenat în meandrele unei poveşti cu care doare aparent nu are nimic în comun, provocând în cele din urmă o experienţă artistică trăită la maximă intensitate.
  O trupă de actori ambulanţi vrea să joace şi să se joace de a Ioana d'Arc, personaj legendar care într-un moment de grea cumpănă, în timpul Războiului de o sută de ani, a eliberat, împreună cu "regele ei", Franţa de cuceritorul englez.
  Citeste tot pe Adevărul literar şi artistic
• Ioana d’Arc şi meşterul Marius Manole de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
  "Ioana şi focul" pune faţă în faţă o figură mitică a Evului Mediu cu receptarea sa în posteritate. O trupă de actori de la Teatrul de Comedie (varianta modernă a teatrului de bâlci) face un spectacol despre Ioana d'Arc sau mai degrabă despre cum o vede Regizorul-Povestitor (Marius Manole) pe fecioara din Orleans (Dorina Chiriac). După ce a avut parte în viaţă de o făcătură de proces, Ioana nu mai suportă să îi fie din nou răstălmăcită viaţa şi apare în carne şi oase pentru a da mărturie despre "adevărata poveste a adevăratei Ioana d'Arc". Regizorul are însă propriile viziuni care în capul lui se aud mai tare decât "vocile" ce-o călăuziseră pe Ioana în luptă.
  
  În imensa-i generozitate, el o lasă totuşi pe fecioara din Orleans să-şi joace propriul rol, spre disperarea unei actriţe care ar fi făcut orice să primească rolul principal, inclusiv să se dezbrace (aceasta părând a fi o culme a "artei" actoriceşti din zilele noastre).
  Citeste tot pe Cotidianul.ro