Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri“, „Iona“, piesa lui de
debut, a fost publicată în 1968 și face parte, alături de „Paracliserul“ și „Matca“, din Trilogia intitulată „Setea muntelui de sare“. Spre deosebire de personajul biblic, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane.
În viziunea regizorului Tompa Gabor, „Iona“ devine un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic și umorul. O minunată meditație asupra vieții și a morții, asupra universului, «Iona» vorbește, în ultimă instanță, despre libertate, despre creație și despre condiția artistului.
Dar, în același timp, este o discuție despre omul
Citeste tot pe
România liberă