editeaza

• 1
• 2

• ”IONA“ – Un spectacol despre condiția artistului în lume de Maria Capelos sursa: România liberă
  Subintitulată de Marin Sorescu „tragedie în patru tablouri“, „Iona“, piesa lui de
  debut, a fost publicată în 1968 și face parte, alături de „Paracliserul“ și „Matca“, din Trilogia intitulată „Setea muntelui de sare“. Spre deosebire de personajul biblic, pescarul solitar al lui Sorescu nu poartă pe umeri nicio vină și niciun păcat. El va fi înghițit de un pește uriaș încă de la început și fiecare evadare din burta peștelui îl va duce într-o burtă și mai mare, închisoare după închisoare, la infinit, condiție a existenței umane.
  În viziunea regizorului Tompa Gabor, „Iona“ devine un spectacol poetic, în care muzica Adei Milea creează un univers aparte, ce combină absurdul tragic și umorul. O minunată meditație asupra vieții și a morții, asupra universului, «Iona» vorbește, în ultimă instanță, despre libertate, despre creație și despre condiția artistului.
  Dar, în același timp, este o discuție despre omul
  Citeste tot pe România liberă
• Iona și demonii (angelici) ai lui Gábor Tompa (I) de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Sons of a Bitch de Saulius Šaltenis, în regia lui Eimuntas Nekrošius, văzut în Festivalul Internațional Interferențe (Teatrul Maghiar de Stat Cluj) astă-toamnă m-a dus cu gândul la faptul că nimeni nu știe să moară. Ideea o regăsim și în Iona lui Marin Sorescu, numai că, spre deosebire de spectacolul lituanianului care, între timp, s-a transformat într-un veritabil testament artistic al acestuia, Iona, piesa soresciană foarte des invocată, dar prea puțin citită și montată în ultimii ani, mută accentul pe viață. Iona nu ne învață să murim, ci să trăim. Lui Gábor Tompa îi place viața și își ia tot timpul din lume ca să ne arate și nouă, celor din sală, cât de frumoasă este, dacă știm să o și trăim. Iar a trăi frumos devine crez artistic la Tompa, unul pe care-l cultivă îndelung și care rodește de la o montare la alta.
  Scena de un alb imaculat, obsedant de alb; cubul cu un al patrulea perete foarte prezent, deși deloc existent
  Citeste tot pe BookHub
• Eul creator care transcende moartea de Mircea Morariu sursa: Yorick
  La aflarea veștii că un regizor de importanța și de anvergura intelectuală a lui Tompa Gábor a luat decizia de a pune în scenă celebrul monolog dramatic Iona de Marin Sorescu, mi-am pus instantaneu întrebarea ce relevanță ar mai putea avea în contextul vieții teatrale actuale, adică din anul 2000 încoace, scrierile unuia dintre cei mai respectați și chiar jucați autori de literatură dramatică de dinainte de decembrie 1989.
  Site-ul Regizor caut piesă înregistrează opt titluri din creația autorului, dintre care Setea muntelui de sare denumește întreaga trilogie soresciană (Iona, Paracliserul, Matca) reprezentată într-un spectacol de la U.N.A.T.C. Titluri care au figurat de atunci și până astăzi în repertorii. În conformitate cu datele furnizate de sus-menționatul site Există nervi ­ar fi avut parte doar de o singură punere în scenă, la Naționalul craiovean, Paracliserul ar fi beneficiat de un spectacol la Teatrul Național din Târgu Mureș,
  Citeste tot pe Yorick