Pe o strada ingusta cit o cutie de chibrituri, intre o shaormerie al carei vinzator suna dintr-un clopotel daca te postezi prea mult in fata fara sa cumperi nimic si un magazin de bijuterii, se afla Théatre de La Huchette, un spatiu cu 80 de locuri, cam de dimensiunea unui autobuz. Pe o placuta de linga intrare e scris: „In acest teatru se joaca din data de 16 februarie 1957, fara intrerupere, primele piese ale lui Eugene Ionesco: Cintareata cheala si Lectia“.
Acest loc-cult al absurdului, devenit celebru pentru directia repertoriala obstinat dusa pina la capat, a gazduit, timp de trei zile (5, 6 si 7 septembrie), spectacolul Teatrului Odeon – Cinci piese scurte de Ionesco, in regia lui Alexandru Dabija, dupa ce, pe 3 septembrie, Block Bach, regizat tot de Dabija, a fost reprezentat la sediul UNESCO.
Doua estetici diferite, care mizeaza pe un potential de concretete cu salturi la un moment dat extreme, au in comun abilitatea lui Dabija de a fi vizibil exact atit cit trebuie
Citeste tot pe
Suplimentul de cultură