editeaza

• 1
• 2
• 3

• Lenjerie intimă a la Ionesco de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  Pe o strada ingusta cit o cutie de chibrituri, intre o shaormerie al carei vinzator suna dintr-un clopotel daca te postezi prea mult in fata fara sa cumperi nimic si un magazin de bijuterii, se afla Théatre de La Huchette, un spatiu cu 80 de locuri, cam de dimensiunea unui autobuz. Pe o placuta de linga intrare e scris: „In acest teatru se joaca din data de 16 februarie 1957, fara intrerupere, primele piese ale lui Eugene Ionesco: Cintareata cheala si Lectia“.
  Acest loc-cult al absurdului, devenit celebru pentru directia repertoriala obstinat dusa pina la capat, a gazduit, timp de trei zile (5, 6 si 7 septembrie), spectacolul Teatrului Odeon – Cinci piese scurte de Ionesco, in regia lui Alexandru Dabija, dupa ce, pe 3 septembrie, Block Bach, regizat tot de Dabija, a fost reprezentat la sediul UNESCO.
  Doua estetici diferite, care mizeaza pe un potential de concretete cu salturi la un moment dat extreme, au in comun abilitatea lui Dabija de a fi vizibil exact atit cit trebuie
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Jurnal de spectator de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista orizont -pg.25
  Ionesco: cinci piese scurte a câștigat premiul pentru cel mai bun spectacol în această ediție a Festivalului Dramaturgiei Românești. Piesa a fost produsă de Teatrul Odeon din București în regia lui Alexandru Dabija. Spectacolul are marele merit de a fi de-mitizat perspectiva unui Ionesco absurd, elitist, și de a-l propune în note comice, așa cum s-ar cuveni citit. Scenografia simplă, în linii de alb-negru, și decorul minimal îndreaptă atenția către personaje și, mai ales, către dialog. Piesele scurte alcătuiesc, cu siguranță, un univers compact: Îl cunoașteți, Salonul auto, Guturaiul oniric, Lacuna, Fata de măritat Ð fiecare dintre aceste scene conține în sine o distilare recognoscibilă a unei \"doze\" Ionesco. Îl cunoașteți, o cunoașteți ori nu-i cunoașteți? este o întrebarea \"simplă\", care însă, decontextualizată, nu provoacă răspunsuri, ci o suită de senzații, presupoziții și piste; o varietate de nuanțe, bine susținute
  Citeste tot pe Revista orizont -pg.25
• Cum miaună cubul Rubik de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Întrebări incomplete, simţuri împrumutabile sau destructibile, situaţii imposibile şi personaje nefireşti. Logica imaginaţiei devansează o realitate iraţională. Absurdul lui Ionesco de început, păstrînd destul de mult din realismul pe care scriitorul l-a reclamat tot timpul (Eugene Ionesco a contestat constant aprecierea scrierilor sale drept absurde), asezonat cu umor deconspiră o imaginaţie... precisă! Ionesco - Cinci piese scurte este un spectacol de o uimitoare acurateţe a stilului. Fragmentarea limbajului este susţinută de cea a muzicii, există o geometrie a mişcărilor, siluetele alb-negre se desenează pe fundaluri alb-negre, un pantof roşu ţipă în desen, o haină verde violentează ochii, totul cu eleganţa detaşată a unei picturi de Magritte.
  Spectacolul lui Alexandru Dabija aduce în prim plan cinci piese scurte şi mai puţin cunoscute ale lui Eugene Ionesco (Îi cunoaşteţi?, Salonul auto, Lacuna, Guturaiul oniric şi Fata de măritat),
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Ionescu şi Dabija au spălat onoarea Capitalei de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  După ce japonezii au închis porţile şcolii de kabuki, iar Silviu Purcărete şi-a încheiat cu succes ministagiunea de trei piese, a venit şi rîndul teatrelor din Bucureşti să-şi arate muşchii la Sibiu.
  Deschizător de drumuri în acest sens a fost Teatrul Odeon cu unul dintre cele mai gustate şi mai premiate spectacole ale stagiunii trecute: “Ionescu - 5 piese scurte” în regia lui Alexandru Dabija, de curînd laureat al premiului Naţional pentru Arte exact pentru această montare. Sala teatrului Radu Stanca a fost arhiplină, mai bine de un sfert fiind spectatori străini atraşi de numele lui Eugen Ionescu.
  Reprezentaţia a fost un galop de sănătate, spectatorii aplaudînd aproape ca la meci, umorul fin al lui Ionescu fiind întîmpinat cu o gamă largă de manifestări, de la zîmbete amare, la hohote de rîs.
  Dacă scenografia spectacolului semnată de Alexandru Dabija şi de Laura Paraschiv a fost mai mult alb-negru, reacţia spectatorilor a fost cu
  Citeste tot pe Cotidianul
• Rebranding Eugene Ionesco de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Până la urmă, mare lucru nu ştim despre Eugene Ionesco. Elevii învaţă la şcoală (dacă învaţă) că este "un geniu al absurdului", un inedit discipol al lui I.L.Caragiale, o personalitate a genialei diaspore române din Franţa.
  Pentru un spectator de teatru normal (adică heterosexual, salariat, eventual cu credite în derulare, copii de crescut şi vise de împlinit) textele lui Ionesco pot fi o problemă. Pe lângă faptul că par cifrate, codate, obligă la o atmosferă de împăcată angoasă, grotesc şi uneori atroce. Sunt o problemă, ce mai încoace şi încolo! Personajele nu se găsesc în peisajul împresurător, limbajul nu e cel de la TV şi nici nu avem prea des parte de happy-end. Aşa e, stimaţi consumatori de cultură. Ionesco nu e pentru toată lumea, nu intră la cultura de mase. Geniile sunt, ce-i drept, destul de indigeste. Ceva din mesajul lor ne scapă mereu când nu ne pică greu la psihic. Şi, cu toate astea, cea mai mare greşeală e să îl
  Citeste tot pe Port.ro