Spectator la piesa „Iubire cu gust de otravă” te simţi privilegiat din foarte multe motive: întâi, pentru că ai ocazia să vezi în provincie un spectacol de o asemenea calitate; în al doilea rând, pentru că ai prins loc la o premieră jucată cu casa închisă; apoi, pentru faptul că eşti contemporan nu doar cu Rebenciuc, Albulescu şi Mariana Mihuţ, ci şi cu tineri excepţional de talentaţi precum cei de pe scena din faţa ta; în fine, pentru că dramaturgia românească şi-a ridicat Cetate în Giurgiu şi tu, întâmplător trăitorul aici, nu ai decât a te bucura.
Prezentat între Sf. Valentin şi Dragobete, cele două sărbători ale iubirii, spectacolul pus în scenă de foarte tânărul şi nesfârşit surprinzătorul Sorin Misirianţu ţi se strecoară în suflet ca o dulce otravă, îţi smulge hohot de râs, îşi stoarce lacrimă şi te obligă să vrei mai mult, să nu mai cadă cortina, să nu vină mâine cu rutina lui, să te bucuri iar şi iar de
Citeste tot pe
giugiu-online.ro