editeaza

• 1
• 2

• “Știrea de la ora cinci” … de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Tănărul dramaturg Dimitri Bogoslavski din Bielorus, dramaturg premiat în țara sa, dar și actor, a stârnit interes la noi cu piesa “Iubirea la oameni”, înregistrată în repertoriul a două teatre. Textul său pare a fi inspirat din “Știrile de la ora cinci “ și chiar din telenovelele ce bântuie programele tv. Într-un montaj paralel, tânărul dramaturg dezvoltă o tragică poveste de dragoste petrecută într-o localitate mică, un sat amărât în care toți se cunosc. Încearcă să arate cum ar fi iubirea și prietenia între oameni sărmani, cuceriți de alcoolul care declanșează manifestări violente. Câțiva dintre ei vor să plece la Moscova, dar rămân în aceiași comunitate prăpădită.
  Regizorul Vlad Massaci tratează teatral textul ca o radiografie cu fărâme din viața celor necăjiți. O face realist cu minuție, dar uneori exagerează în scenele de violență și beție. Atenția sporită față de amănunte în prezentarea existenței
  Citeste tot pe Spectator
• Ciudatã mai e iubirea la oameni! de Anda Ionaş sursa: Agenda LiterNet
  Inclus în antologia anului 2015 a pieselor prezentate în secţiunea "spectacole-lectură", din cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, Iubirea la oameni, textul tânărului dramaturg bielorus Dmitri Bogoslavski, tradus în limba română de Raluca Rădulescu, probează încă o dată importanţa acestei componente a festivalului sibian pentru promovarea valorilor scriiturii dramatice contemporane. Caracterul ofertant al piesei se reflectă în interesul pe care l-a suscitat în rândul regizorilor români curând după traducere, fiind montată de Vlad Massaci la Teatrul Clasic "Ioan Slavici" din Arad în toamna lui 2016 şi aproape concomitent în luna februarie 2017 la Bucureşti (Teatrul Nottara, regia Evghenia Berkovici) şi la Sibiu (Departamentul de Artă Teatrală din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii "Lucian Blaga", regia Bogdan Sărătean).
  Temele sunt grave, chiar dureroase, personajele - complexe şi conflictuale,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Ce am văzut la Festivalul de Teatru Clasic de la Arad de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Am petrecut câteva zile la a XXII a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic de la Arad. Având ca principal organizator Teatrul Clasic Ioan Slavici din localitate.
  Despre unele spectacole aflate pe afişul Festivalului respectiv (Romeo şi Julieta de la Naţionalul din Cluj, Cafeneaua de la Teatrul Naţional Vasile Alecsandri din Iaşi, Domnul Jurdan de la Teatrul Regina Maria din Oradea, Hamlet de la Teatrul Naţional din Timişoara, A douăsprezecea noapte de la Teatrul Metropolis din Bucureşti sau Omul cel bun din Seciuan de la Bulandra) am scris în ocazii anterioare. Dau seama acum despre alte patru montări aflate în oferta manifestării. Sau în prologul ei. 1. Locul unde nu se întâmplă nimic, dar se întâmplă multe Nu ştiu exact dacă bogăţia ofertei de evenimente culturale sau propria-mi neglijenţă au fost de vină că nu am luat parte, la ediţia din vara anului 2015 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, la spectacolul-lectură
  Citeste tot pe Adevărul