editeaza

• Jurnal de spectator de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista orizont - pg. 25
  Jocul ielelor de Camil Petrescu în regia lui Claudiu Goga a fost un spectacol bun, care a reușit să repună în uz un text ce părea uitat sau depășit, dar care s-a dovedit a fi foarte actual. Ștefan Caragiu a semnat decorul extraordinar, metalizat, care dă senzația de oglindire, de închistare și de închisoare, senzație ce urmărește toate personajele. R.nd pe rând, acestea devin victime ale relațiilor, ale sistemului, ale propriilor răbufniri, ale amintirilor, ale patimilor. De altfel, privite bidimensional, toate personajele pot fi reduse la etichetări, dar spectacolul lui Claudiu Goga adaugă volum, lăs.nd loc circumstanțelor: \"Am încercat să spunem o poveste. O poveste cu oameni. O poveste despre adevăr, minciună, ură, moarte, demnitate, incoruptibilitate, manipulare, trădare. Pentru a o înțelege nu trebuie să fii filosof. Trebui să fii ceva mai mult: om\", spune regizorul.Una dintre scenele memorabile ale spectacolului este întâlnirea plină de
  Citeste tot pe Revista orizont - pg. 25
• Mai mult ambiţie decât rezultat de Collins (Filip-Iosif Columbeanu) sursa: Agenda LiterNet
  Jocul ielelor este într-adevăr o piesă grea; mult text - care din cauza debitului de informaţie nu lasă loc improvizaţiei - dialoguri dinamice, şi nuanţele de idealism comunist ale anului 1914 care deschid un evantai de variante către abordările regizorului - de la convenţia istorică la periculoasa jonglare cu subiectul, văzut din perspectiva prezentului. Din aceste motive montarea ei reprezintă un adevărat eveniment (precum cea de la Teatrul Mic din 1965 sau cea a Naţionalului din 1986).
  În 2007, la T.N.B., problema decorului este bine rezolvată. Redacţia ziarului Dreptatea Socială ocupă întreaga scenă (birouri, scaune si o bancă). Printr-un ingenios joc de lumini, recuzita poate fi luată separat, un birou jucând ori rolul vorbitorului închisorii, ori patul din apartamentul lui Saru-Sineşti. Încadratura metalică a scenei conferă un efect interesant, dar neexploatat artistic până în final.
  Din păcate, Claudiu Goga dă dovada unui regizor încă
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Întoarcerea lui Camil Petrescu la Naţional de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Am învăţat cu toţii la şcoală de Gelu Ruscanu, intelectualul care „a văzut idei” şi trăieşte cu nostalgia absolutului. În funcţie de competenţele profesorului de română, ni s-au băgat în cap diverse prejudecăţi.
  „Câtă luciditate, atâta existenţă şi deci atâta dramă...”
  - Gelu Ruscanu, „Jocul ielelor“
  „Dezvoltată de noi în piesă, tema presei – ca mijloc de manipulare şi câmp de luptă politic şi personal – face din Camil Petrescu un vizionar, iar din «Jocul ielelor» o piesă actuală.”
  - Claudiu Goga, regizor
  „Destinul ciudat al dramaturgului continuă şi astăzi. Din 1989 până la această montare, n-a mai fost pusă în scenă nici o piesă, nicăieri, în nici unul din cele peste 40 de teatre ale ţării.”
  - Florica Ichim, critic de teatru
  Mi s-a spus în şcoală despre artistul torturat de conştiinţă. Fie că e personajul reprezentativ pentru opera lui Camil Petrescu, fie că e chiar oglinda autorului care
  Citeste tot pe Gândul
• Jocul spinos al ideilor (I) de Ileana Lucaciu, Mihaela Răducanu sursa: România Liberă
  Catalogata drept "teatru de idei", piesa lui Camil Petrescu, "Jocul ielelor", este tratata astazi, de regizorul Claudiu Goga cu evidenta intentie de a o "umaniza". Interpretarea actuala a cautat sa imbrace scrierea intr-o haina emotionala, dar drumul realizarii teatrale a fost spinos pentru ca textul se opune adeseori, unei astfel de viziuni.
  ,,Lupt pentru ideea de justitie absoluta (...) Asezi partidul in fata dreptatii! Dreptatea este absoluta".
  Gelu Ruscanu
  Imi imaginez ca se mai studiaza in scoala opera lui Camil Petrescu, "spirit enciclopedic", "o mare individualitate", cum il numea Tudor Arghezi, iar spectacolul va starni interesul tinerilor. In afara romanelor, eseurilor, studiilor filosofice, poeziei, teatrul este punct important al operei scriitorului. "Jocul ielelor", piesa inceputa in 1916, a trecut prin mai multe variante pana la editia definitiva din 1946, poate si pentru ca personajul central, Gelu Ruscanu, e inspirat si din fragmente ale biografiei scriitorului,
  Citeste tot pe România Liberă
• Jocul spinos al ideilor (II) de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  In numarul trecut am atentionat asupra viziunii regizorale, dar pentru marele public, actorii sunt cei care il cuceresc sau il dezamagesc, pentru ca ei duc la vedere greul spectacolului. Cum Marius Stanescu / Liviu Lucaci (Gelu Ruscanu) si Irina Movila / Ilinca Goia (Maria Sinesti) sunt interpretii rolurilor cheie, am urmarit cu atentie distribuirea lor in doua reprezentatii.
  ,,Arta actorului este un mod de a gandi. Arta actorului este, in primul rand, un mecanism logic specific. Abia in ordinea secunda arta actorului e un mod de «a face»". Ion Cojar ("O poetica a artei actorului")
  Douazeci de actori sunt distribuiti in "Jocul ielelor", spectacol regizat de Claudiu Goga in spirit realist emotional, chiar daca scrierea se axeaza preponderent pe o dezbatere apriga de idei. Piesa apeleaza la o serie de personaje-argument care intervin fiecare, doar intr-o singura scena dar a caror contributie pentru conflict este majora. Aceste partituri considerate gresit, uneori, de plan secund,
  Citeste tot pe România Liberă