editeaza

• 1
• 2
• 3

• Între 255 și 55 de ani Teatrul German de Stat din Timișoara de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.26
  Spectacolul relevă în primul rând un textexcepțional. Montarea debutează cu o scenă lungă: cea a jocului de șah. Franz (Mircea Rusu), strateg, își gândește tăcut fiecare mișcare. Elsa (Maia Morgenstern), volubilă, discută despre știri, televizor, broaște țestoase și mută piesele de șah, în timp ce se pregătește de plecare, stârnind înt.i iritarea și mai apoi disperarea consortului: "cum poți să mă bați în felul ăsta neglijent și superficial?". Fiecare mutare (dublată de o discuție) indică o viață total paralelă a soților. El are tabieturile lui, pe care ea i le respectă, dar care o obligă să își dezvolte o viață separată. Astfel, la întrebări simple de tipul: Ce?, Cu cine?, Unde? nu se pot găsi răspunsuri. Misterul este forțat. Suspansul planează asupra situației. Detaliile nu trec neobservate (ea se face elegantă pentru ieșiri), el remarcă acest lucru, dar nu îi spune nimic. Ea știe că trebuie să mute mobila o dată pe
  Citeste tot pe Revista Orizont - pg.26
• Şah la rege de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Foarte bine scrisă tragi-comedia Jocul regilor de Pavel Kohout rafinat montată de regizorul Felix Alexa pe scena Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti. Continuele şi surprinzătoarele răsturnări de situaţie care înseamnă tot atâtea modificări ale raporturilor de forţe dintre personaje fac din această piesă mai mult decât o revenire asupra ororilor celui de-al Doilea Război Mondial, tragediei Holocaustului, curajului ori laşităţilor oamenilor în momente extreme. Mai mult decât o scriere despre tema îndeobşte definită prin sintagma „războiul creierelor”. Fiecare dintre cele personaje are momentele în care dă semne ca e pe punctul de a prelua conducerea şi că îşi surclasează adversarii într-un joc de şah în trei, partidă care, aflăm la un moment dat, că s-a desfăşurat vreme de 25 de ani. Mutările şi schimbările de lider sunt atent cumpănite de dramaturg, apar când te aştepţi mai puţin, scriitura reţine fapte de esenţă realistă
  Citeste tot pe Revista Familia
• Tăceri preţioase în "Jocul regilor" de Gina Popa sursa: Evenimentul Zilei
  Mă întreba zilele trecute un amic dacă a început stagiunea şi dacă este vreo piesă de teatru "faină" de văzut în oraşul Iaşi. I-am dat cîteva informaţii, fără a-mi asuma însă vreun risc – am văzut că aşa procedează şi bancherii! Apoi, chiar în seara aceea, am văzut "Jocul regilor", în regia lui Felix Alexa, cu Maia Morgenstern, Mircea Rusu şi Andrei Finţi. I-am compătimit, generos, pe toţi aceia care au ratat spectacolul.
  Vă întreb, acum, pe dumneavoastră: de cînd nu aţi mai văzut un spectacol de teatru în care actorii să tacă, uneori? În "Jocul regilor", tăcerea e adorabilă, pentru că îţi lasă timp să simţi, să gîndeşti şi să admiri replicile scrise cu mult umor de Pavel Kohut şi rostite fabulos de către actori.
  După indiciul acesta aţi putea crede că este o piesă făcută după vreo reţetă învechită, pentru că, astăzi, fără proiecţii video şi actori goi, parcă nu mai există "raţiuni" care să atragă
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Şah la regină de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Cu adevărat interesant la această propunere a Teatrului Evreiesc este textul lui Pavel Kohout. Şi, Slavă Domnului, concepţia regizorală îl slujeşte bine. Scriitura are chiar suspans. Prima parte a spectacolului se desfăşoară într-o atmosferă calmă, de cămin aştezat în care doi proaspeţi bunici îşi derulează tabieturile de o viaţă. Pentru ca până la final să asistăm la o triplă recunoaştere, ceva a la tragediile greceşti (cu care Maia Morgenstern are o prodigioasă relaţie)
  Textul afirmă mai multe dimensiuni şi foloseşte mai multe metafore. Una dintre ele este şahul. Jocul minţii - nu-i aşa? - al strategiilor menită să surprindă adversarul - e pasiunea dintotdeauna a Soţului, interpretat de Mircea Rusu. Numai că pierde de fiecare dată fiindcă e prea orbit de patima de a câştiga întotdeauna. Un alt element cheie e Shakespeare şi sonetele lui. Walter se perfecţionează în traducerea operei shakesperiene, numai că fără să-şi dea
  Citeste tot pe Port.ro
• O montare care atinge spectatorul pe jumatate de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  "Jocul regilor", de Pavel Kohout, piesa montata de Felix Alexa in premiera nationala la Teatrul Evreiesc de Stat, vorbeste cu seninatate despre un subiect scandalos: bigamia.
  O femeie nu se poate hotari cu care dintre cei doi barbati pe care-i iubeste sa ramina si atunci traieste cu amindoi, si asta nu un an-doi, ci decenii intregi. Dubla poveste de amor este profund marcata de cel de-Al Doilea Razboi Mondial si de amprentele pe care acesta le lasa asupra constiintelor. O cintareata de opera e indragostita de un poet de geniu, dar si de un miliardar.
  Publicitate
  Cei doi barbati iubesc aceeasi femeie, sint pasionati de Shakespeare si de jocul de sah. Neputindu-se decide, cintareata se marita cu miliardarul, dar il pastreaza la indemina si pe poet. Cel din urma e evreu si, in timpul razboiului, e in pericol de moarte. El e ascuns in pivnita de iubita lui si de sotul acesteia. Numai ca sotul incornorat pune la cale o razbunare cruda. El o minte pe sotia sa ca poetul a disparut,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Jocul Regilor de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out
  Pavel Kohout, dramaturg austriac de origine cehă, foarte puţin montat pe scenele de la noi, este cunoscut în lume atât pentru activitatea sa literară, dar mai ales ca autor, alături de Vaclav Havel, a documentului de întemeiere a iniţiativei “Charta 77”, o formă de rezistenţă faţă de regimul comunist.
  În “Jocul Regilor” se întrevăd preocupările politice ale autorului şi intenţia de a explica istoria în situaţii mărunte, de a analiza prezentul numai ca urmare a trecutului. Pavel Kohout alege un triunghi amoros ale cărui relaţii se dezvoltă comic, păcălind publicul că nu vrea să vorbească despre lucruri serioase. Piesa este o comedie în aceeaşi măsură în care este o dramă, iar Pavel Kohout ştie să disimuleze faptele. Vorbeşte despre lucruri simple vizând cazuri şi probleme extraordinare: deportarea evreilor, urmările îngrozitoare ale războiului, trădarea în dragoste, incapacitatea de a alege în iubire, nevoia de izolare ca
  Citeste tot pe Time Out
• Piesa buna de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminica
  Desi teatrul romanesc e condus, se stie, de regizori, desi, prin urmare, ei dicteaza modele si impun modelele, preocuparea de capatai a tuturor celor ce traiesc si muncesc pe scena - inclusiv a regizorilor - este descoperirea de autori. Mai exact, de piese. Pe cat se poate, bune; pe cat se poate, apte sa lase loc de manifestare "creativitatii" artistilor; pe cat se poate, noi sau, macar, foarte putin jucate. Dupa cum se vede, criteriile carora trebuie sa le raspunda o piesa pentru a ajunge in fata spectatorilor sunt multe si deloc lesne de intrunit.
  Astfel incat nu e cazul sa se mai mire nimeni ca, in ciuda numarului urias de texte pentru scena aflate in circulatie in lume, teatrele (si nu doar cele din Romania) ii "ataca" in continuare, cu indarjire, pe Shakespeare, pe Moliere, pe Cehov si pe colegii dramaturgi de calibru asemanator: daca nu sunt noi, piesele lor au, macar (!), avantajul de a fi posesoare ale tuturor celorlalte calitati. In aceste conditii, aproape ca nu-ti vine a
  Citeste tot pe Ziarul de duminica