Obișnuințele publicului sunt greu de schimbat. Și, da, publicul vine la teatru, mai ales la unele teatre, chitit să râdă. Să dea banii pe bilet și să râdă cu orice preț. Să râdă și dacă e de plâns. Că, la urma urmei, ce altceva e teatrul, dacă nu (o) comedie?
Dacă urmărești seară de seară, în diverse spații de joc din București și din țară, vezi că fenomenul e foarte răspândit și ca, la nivel general, tragem căruța în două direcții diferite. Sigur că, la cum s-au ales ițele în ultimii ani în teatrul românesc, un spectacol cu Horațiu Mălăele, oriunde ar fi el și oricare ar fi titlul de pe afiș, este, automat, ceva la care râzi garantat. Deci merită și să stai la coadă la bilete, și să dai triplu pe un bilet, merită orice și oricât, pentru că, după o zi stresantă la serviciu, dacă tot îți sacrifici seara la teatru, măcar să merite, măcar să te amuzi. Și, dacă nu e de râs, tot găsești tu ceva de care să te
Citeste tot pe
Yorick