editeaza

• Festivalul Național de Teatru, rampă de lansare pentru spectacolele românești în străinătate de Petre Ivan sursa: Ziarul Metropolis
  Ne face o deosebită plăcere să salutăm succesul repurtat de trupa Teatrului Maghiar de Stat Cluj, prezent în premieră la Festivalul Internaţional de Teatru Clasic din Almagro (FITCA), Spania, cu spectacolul „Julius Caesar” de William Shakespeare, în regia lui Silviu Purcărete.
  Reprezentaţiile au avut loc pe 28 şi 29 iulie, în ultimele zile ale ediţiei aniversare cu numărul 40 a Festivalului de la Almagro, considerat unul dintre cele mai importante evenimente ale lumii dedicate teatrului clasic.
  Constatăm astfel că invitarea şi participarea la Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, a directorilor şi selecţionerilor unor importante Festivaluri din lume se dovedeşte fertilă şi inspiraţională. Aşa s-a petrecut şi în ediţia FNT 2016, când între invitaţii directorului artistic al FNT, Marina Constantinescu, s-a aflat şi coordonatorul programului internaţional al Festivalului de la Almagro, doamna Teresa Pérez-Prat, care şi-a
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Criticul, o fiinţă greu de mulţumit de Mirella Patureau sursa: Dilema veche
  Iulius Cezar, de Shakespeare, pus în scenă de Silviu Purcărete cu trupa Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, izbucnește ca o luptă de stradă. Voci furioase, strigăte se aud din înaltul sălii, undeva din spatele spectatorilor, personajele coboară și invadează apoi scena. Purcărete a ales o lectură a actualității în transparență sau dincolo de timpurile istorice precise, toge albe pătate repede de sînge, dar și mantouri informe fără vîrstă, cîteva semne ale actualității ca permanențe ale luptei politice.
  Iulius Cezar vorbește despre asasinate politice, războiul triumvirilor, putere și manipulare a maselor ca armă secretă și redutabilă – vezi celebrul discurs al lui Marc Antoniu, cel care întoarce ca pe o clătită sentimentele de revoltă ale plebei ce aclamă conjurații ucigași și care apoi se întoarce împotriva lor și se bălăcește cu entuziasm în bălțile de sînge spălate de ploaie. Decorul, semnat de Dragoș Buhagiar,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Hamletizând puterea de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Despot-luminat sau conducere colectivă? Dictatură sau democraţie? Puterea într-o singură mână sau rotaţia la putere? Decizie & responsabilitate unice sau multiple centre de decizie şi responsabilitate difuză? Marile întrebări ale variantei de Julius Caesar montate în 2015 de Silviu Purcărete la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj şi aduse la Bucureşti de FNT 2016 pentru o reprezentaţie unică (De ce unică? Sala Mare a TNB a fost prea mică pentru doritori, zeci de studenţi la actorie au rămas pe dinafară. De ce unică?).
  Puterea. Pe vremea Imperiului Roman, cucerită şi menţinută prin sabie. În vremurile noastre, cucerită şi menţinută prin microfon. Uciderea lui Cezar (Zsolt Bogdán, tulburător deopotrivă cu şi fără replică) e reprezentată prin smulgerea microfonului de către Brutus (Gábor Viola nuanţând dilemele personajului până la a-l apropia de Hamlet). În prealabil, Cezar se pregătise de apariţia în Senat poposind îndelung în faţă
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• O lume în deconstrucţie de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Iulius Caesar e, în opinia majorităţii comentatorilor, cea mai politică piesă scrisă de William Shakespeare, marcând trecerea dramaturgului de la cronica istorică naţională la tragedia romană.
  Concepută pe tema puterii şi a destrămării acesteia, bazată pe reflecţia asupra mijloacelor de care se slujesc cei ce urmăresc anihilarea unei anumite forme de putere, a unui dictator, scrierea shakespeariană e generatoare de multe întrebări. Recurg ei, conspiratorii şi conjuraţii, la crima politică pentru binele ţării, al semenilor lor, al colectivităţii, numai şi numai fiindcă asasinatul le-ar putea îngădui găsirea şi urmarea drumului către salvarea, izbăvirea Statului, spre democraţie? Sau e vorba despre ucigaşi care recurg la soluţia extremă exclusiv din dorinţa de a a înlocui defuncta dictatură cu propriul lor bun plac? Sunt ei, conspiratorii şi conjuraţii, într-adevăr nişte salvatori sau numai nişte conspiratori mărunţi?
  Citeste tot pe Adevărul
• Câinele are rolul său de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  După o agresare a publicului, de sorginte pompierist-ionesciană, care aminteşte de Engleza fără profesor, actorii urcă pe scenă osândiţi să evoce actul conjuraţiei uciderii lui Caesar, din Roma anului 44 înainte de Hristos. Provocarea cu rol de prolog are menirea de a-l pune în gardă pe spectator şi în acelaşi timp insinuează prevenirea şi protejarea lui avant la lettre. În Clujul anului 2015, tragedia shakespeareană Julius Caesar serveşte lecţia de istorie ca pe o alegorie bipolară îndreptată spre reflecţie: alternanţa dintre tiranie şi libertate, dimensiuni ale instabilităţii sociale. Din Antichitate până în prezent. Din teatru până în viaţă.
  Studiul întreprins de Silviu Purcărete pe marginea textului shakespearean urmăreşte evidenţierea unor componente de critică socială cu bătaie până în istoria recentă, chiar dacă dezbaterea se face în togă romană. Înlăturarea de la putere a tiranului Caesar (cu pretenţii de zeu) nu
  Citeste tot pe Agenda LiterNet