In chip hotarit, modernitatea tirzie este obsedata de problematica identitatii. Nu numai ca a creat-o aproape din nimic (la originile ei istorice nu gasim mare lucru care sa o prevesteasca), dar a facut din ea confruntarea principala a existentei omului, provocarea la care majoritatea semenilor nostri se suspecteaza ei insisi si unul pe altul ca nu raspund in chip autentic.
Un adevarat studiu de caz ofera in acest sens Mattias Andersson, tinar dramaturg, una din vocile distincte ale teatrului suedez contemporan, cu o piesa pusa in scena de Adriana Zaharia la Studioul Casandra din Bucuresti. Cind privesti spectacolul, nu poti sa nu fi frapat de cit de familiara ne-a devenit si noua problematica tipic nordica a necomunicarii dintre oameni, atit de clasica in teatrul si filmul suedez (ma gindesc la unele dintre filmele de batrinete ale lui Bergman). In K+M+R+L, patru personaje, aflate mai tot timpul pe scena, cauta de fapt acelasi lucru, sa iasa din singuratatea virstei („am douazeci
Citeste tot pe
Observator Cultural
