editeaza

• 1
• 2

• Artist, geniu şi victimă - Kean la Undercloud, 2015 de Monica Ploeşteanu sursa: Agenda LiterNet
  Kean, piesa lui Jean-Paul Sartre (regizată de Mihai Niţu, care este şi personaj principal) pune în lumină condiţia actorului, care oscilează între talent, geniu, inspiraţie (pe de o parte) şi nevoia de a se întreţine din arta sa (pe de altă parte), lucru care îl împinge la compromisuri. Jucând mereu aceleaşi piese, temându-se că şi-a pierdut talentul, fiind din ce în ce mai nefericit, Kean ajunge o victimă a publicului, căruia nu îi pasă de omul Edmund Kean, ci doar de propriul divertisment.
  Cel mai celebru om de teatru al timpului său, Kean este, mai pe scurt, actorul principal. Cu o personalitate larger than life, el exagerează şi fantazează, părând a fi total desprins de aspectele materiale ale vieţii. Imaginea de sine pe care el o proiectează este una falsă, supradimensionată. El pare să se considere genial, o personalitate marcantă a epocii, dar în realitate nu (mai) este actorul excelent, ci un beţiv care încurcă pe scenă monologul lui
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Trei tineri actori provoacă la aprecieri meritate de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Teatrul independent “Mignon” a inclus în repertoriu spectacolul “Kean” de Sartre/Shakespeare care era de fapt, un examen de licență în 2013, un studiu pentru “Arta Actorului” de la UNATC, coordonat de Adrian Titieni. Printre altele, spectacolul a suferit în timp, unele modificări și în distribuție interpreta rolului feminin Anna, Iulia Verdeș a înlocuit-o pe Lia Gherman. Distribuția cuprinde acum pe Florin-Mihai Nițu (Kean), Vladimir Albu (Salomon), prezenți după licență și în unele reprezentații modeste ori chiar penibile ale teatrului independent sau instituționalizat, alături de Iulia Verdeș cunoscută din filmul “Elevator”. Cei trei au revitalizt “Kean” cu dorința de a susține “un examen” în fața Marelui Public iubitor al teatrului care așteaptă și nume noi pentru aplauze. Fiecare reușește să atenționeze asupra calităților deosebite pe care le are și să se impună ca prezență strict necesară mișcării noastre
  Citeste tot pe Spectator
• Spectacolul "Kean", o pledoarie despre condiţia actorului şi efemeritatea artei sale de sursa: Radio România Cultural
  Cum să facem să nu mai fim spectatorii propriei noastre vieți? Cum să devenim Oameni de Acțiune (Drama)?
  Astfel, ca răspuns, a apărut întâlnirea cu Shakespeare („a fi”/„a acționa”), cu Jerzy Grotowski (scosul măștilor) și cu Antonin Artaud (teoria dublului – actorul dublat de personaj: Kean/Hamlet; Anna/Ofelia; Salomon/Horațio).
  În realitate, un tânăr de condiție modestă poate fi Rege, doar devenind Actor – alegând „Calea Regală” drept rațiune de a ființa. Această obsesie care l-a urmărit toată viața pe Kean, care i-a conferit integritate și demnitate umană, credință și dedicație față de profesie, dar totodată și o viață plină de lipsuri și suferință – sunt premisele de la care a pornit construcția acestui spectacol.
  Pentru a atinge „Nemurirea” este nevoie de renunțarea totală de sine – de Însemnătatea pe care o capătă personalitatea umană în memoria oamenilor cărora le-a dedicat întreaga sa existență.
  Citeste tot pe Radio România Cultural
• Kean, o piesa de teatru despre dilema si drama actorului de Gruia sursa: Metropotam
  In micutul teatru Mignon am fost spectatorii unei piese de teatru care s-a jucat, la propriu, cu noi. Am fosti indusi in eroare, pe rand si foarte convingator, ca avem de-a face cu o comedie, cu o tragedie, cu o drama, doar pentru a ne da seama la sfarsit ca este vorba despre o tragedicomedie in care noi, spectatorii, suntem cei care il imping pe actor la o moarte sigura... nu inainte de a-l aduce pe culmile disperarii.
  Privind spectacolul de pe scena, Kean ne-a facut sa trecem in revista toate problemele cu care se confrunta actorii (poate la noi in Romania, chiar mai mult decat in alte parti ale lumii). Cand ne gandim la viata unui actor, o vizualizam ca fiind in primul rand boema, visatoare, scufundata in mister.
  De fapt, Kean spulbera toate aceste clisee si ne arata ca viata actorului este scufundata in datorii, labilitate, probleme de identitate si de sanatate (psihica si fizica).
  Este o adevarata placere sa-l vezi pe actorul Mihai Nitu dand viata unui Kean care se zbate sa
  Citeste tot pe Metropotam
• „Kean“ trăiește de Andrei Crăciun sursa: Ziarul Metropolis
  Tânjesc după o lume în care cronicile de teatru, cum şi cele de cinema să aibă utilitatea unui robot de bucătărie perfect funcţional. Să fie simple, uşor de înţeles, fără echivoc.
  Ah, cum îmi doresc deplina obiectivitate, subtilele referiri la tehnică, la stil, la măiestria sau, dimpotrivă, neputința din arta actorului! Dar bunul Dumnezeu nu mi-a dat șansa de a fi un robot de bucătărie. Pe cale de consecință, nu pot fi impecabil și obiectiv în judecățile mele. E un avertisment pentru cele ce vor fi scrise mai departe în marginea spectacolului “Kean” de la Teatrul Mignon.
  Nu este, probabil, bine să te lași influențat de mediu atunci când observi un act totuși artistic. N-am această rigoare. Sunt spectacole care pleacă, din start, în ochii mei, cu un nedrept avantaj. Nostalgia lucrează în favoarea unor teatre, cum și în defavoarea altora. La Mignon m-am simțit întotdeauna acasă. Acasă ești, îndeobște, mai îngăduitor.
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis