editeaza

• 1
• 2

• Cît adevăr, atîta dramă de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Minciuna ca stil de viață, minciuna asumată ca o falsă plasă de siguranță în fața durității vieții, a unei existențe condamnate, în final, la resemnare, la acceptarea limitelor este tema centrală din piesa dramaturgei ruse Iaroslava Pulinovici, montată la Teatrul Nottara, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Fără să conțină o notă auctorială mora­lizatoare, nici în piesă, nici în spectacol, Somnambulism este o meditație asupra condiției umane supuse, inevitabil, îndoielilor și cel mai mult slăbiciunilor de caracter ce fac imposibilă păstrarea unei direcții a corectitudinii absolute. Există nuanțe inclusiv în noțiunea de adevăr, iar minciuna cea mai mare este cea pe care ne-o servim nouă înșine.
  Conceput, la un prim strat, ca o dramă de familie, spectacolul înaintează către un nivel al dramei de idei, în care conflictul personajului principal cu celelalte alunecă în plan secund pentru a fi înlocuit de un dureros proces de
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Un spectacol care se scufundă încet de Alex Mircioi sursa: scena9
  În 2009, guvernanții Insulelor Maldive, echipați în costume de scafandru şi hârtie impermeabilă, s-au întrunit la 9 metri sub nivelul mării. A fost un gest extravagant prin care încercau să atragă atenţia asupra încălzirii globale şi a efectului pe care-l va avea asupra Pământului şi, în special, asupra Insulelor Maldive. Povestea e mişto şi merge foarte bine ca premisă a unei piese. Aşa m-am gândit când am citit caietul program de la Kepler 438b, aşa se gândise cu câţiva ani înainte şi dramaturgul Guillem Clua; din păcate, nu i-a ieșit.
  Pe scurt, în piesa lui Clua, Insulele Maldive sunt transformate în Republica Malvati (care e comparată & confundată la tot pasul cu referentul ei, să nu cumva să ratăm ideea), un arhipelag de prin Oceanul Indian care – într-un viitor îndepărtat - îşi pierde 19 insule din 20 după ce încălzirea globală face ca apele să crească şi să le înghită. Guvernanții încearcă să facă rost de un nou
  Citeste tot pe scena9
• Distopii şi noile media de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Recenta premieră a lui Bobi Pricop, Kepler-438b de Guillem Clua, este prima producţie a Teatrului Odeon din cadrul proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe. Programul vizează promovarea dramaturgiei europene (din România participă şi Teatrul Naţional din Tîrgu Mureş), iar pînă acum, Odeonul a optat doar pentru spectacole-lectură. Producţia lui Bobi Pricop reprezintă totdată şi primul spectacol realizat cu piesa dramaturgului catalan, o distopie care uneşte geopolitica, problemele climatice, miturile (inclusiv cele biblice) şi drama de familie într-o sumbră viziune a unui viitor lipsit de umanitate.
  Povestea micuţului stat insular (şi imaginar) Malviti, aproape înghiţit de ape, ai cărui conducători încearcă să găsească un alt teritoriu locuibil prin bunăvoinţa statelor membre ONU, porneşte, după cum declară autorul, de la un fapt real: se pare că Insulele Maldive sînt ameninţate, într-un viitor nu tocmai îndepărtat,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Ne-am încălzit… global de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Arta trebuie să fie şi socială. Că aşa îi stă bine. Şi ancorată în realitate. Şi interesată de viitor. Şi de ce se întâmplă cu lumea şi de problema calotei glaciare şi de sentimentele casnicei care a scăpat prea multă sare în tocană. Arta trebuie să simtă tot şi să se conformeze. Teatrul cu atât mai mult. Se scriu piese despre orice şi chiar despre nimic. Orice este un subiect. Depinde doar de talentul şi inspiraţia dramaturgului cum prelucrează acel subiect. Dar motiv să punem mâna pe stilou sau tastatură găsim şi doar dacă deschidem fereastra sau televizorul. Aşa s-ar părea.
  Şi cum să nu existe piese despre încălzirea globală. Mai ales despre încălzirea globală. Chiar şi fetele câştigătoare de concursuri de miss ştiu că este o problemă gravă – la fel ca salvarea balenelor şi pacea mondială. Doar că gravitatea problemei în realitate nu o face neapărat să devină automat o piesă bună. Pe cât de real-alarmantă e
  Citeste tot pe Yorick
• O încercare de teatru social-politic de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Titlul spectacolului poate stârni nedumerire. Nu este vorba despre o altă planetă, ci ar vrea să fie o metaforă. Finalul spectacolului o susține, arătând că omului nu îi râmăne decât să caute în univers o altă planetă ca să supraviețuiască, ferit de interesele și egoismul unor confrați și de … efectele încălzirii globale. Textul lui Guillem Clua, în premieră mondială pe scena Teatrului Odeon, este și prima producție din proiectul de cooperare “Fabulamundi. Playwriting Europa” între teatre, festivaluri și organizații culturale din Spania, Italia, Franța, Germania și România, finanțat prin Programul Europa Creativă al Uniunii Europene. Textul a avut numeroase lecturi în teatre din diferite țări și la București, la Teatrul Odeon. Echipa care a efectuat lectura în regia lui Bobi Pricop în prezența autorului, realizează acum, spectacolul.
  Catalanul Guillem Clua este dramaturg și regizor, multi-premiat în Spania. Dramaturgul
  Citeste tot pe Spectator
• Despre efectele încălzirii globale sau joaca de-a SF-ul pe scenă de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Problemă spinoasă și „la ordinea zilei” încălzirea globală. Urlă ecologiștii de ani întregi, se dezbate și este întoarsă pe toate părțile, pe toți ne preocupă așa, în principiu și ca idee…, dar continuăm să trăim după regulile confortului de secol 21, să folosim la greu aparatele de aer condiționat, să ne urcăm în mașină chiar și până la piață și să fertilizăm chimic pământul. Încălzirea globală e un fel de poveste cu bau-bau, de care ne amintim serioși când vedem câte o emisiune la televizor sau câte o postare pe facebook, ne revoltăm puțin, dar ne întoarcem la ale noastre.
  Dramaturgul Guillem Clua, „una dintre cele mai inovatoare și versatile voci ale teatrului spaniol”, așa cum este prezentat în România, a mers ceva mai departe și a scris o piesă „Kepler – 438b (La Tera promesa)”, pusă acum în scenă, în premieră mondială la Teatrul Odeon din București, în cadrul proiectului „Fabulamundi.
  Citeste tot pe Yorick