editeaza

• Tragic resuscitat, catharsis implicit de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  Știam dintotdeauna cã „Regele Lear“ e cea mai bunã, cea mai complexã, cea mai plinã de semnificaþii piesã a lui Shakespeare. Teoretic vorbind, știam. Practic, nu asistasem decât la spectacole în care viziunea regizoralã lua, hotãrât, caimacul. Textul nu se ridica nici mãcar la nivel de pretext de updatare, rãmânând doar cârjã pentru o propunere regizoralã (cu legãturã mai mare sau mai micã, oricum arbitrarã, cu ce avea de spus piesa, cu trama ei de „Sarea-n bucate“).
  Rezultau spectacole provocatoare, incitante, demne de tot interesul. Pânã la montarea lui Bocsárdi László de la Teatrul „Tamási Áron“ din Sfântu Gheorghe, invitatã în cadrul Festivalului National de Teatru, lipsitã de efecte regizorale sau artificii vizuale! Aici, directorul de scenã se retrage în spatele textului pentru a lãsa, pur si simplu, sã transparã semnificatiile, organic, prin intermediul actoriei migãlos lucrate. Si, astfel, intentiile lui Shakespeare devin
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Viata, in teatru de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Daca are, in comparatie cu artele celelalte, dezavantajul efemeritatii, teatrul are in acelasi timp, fata de ele, avantajul de a fi perfectibil. Intr-adevar, o data scrisa si publicata, cartea ramane vesnic asa cum a iesit "de sub pana" autorului; terminat si expus privirilor publicului, un tablou va fi mereu acelasi, tot astfel, un film - si asa mai departe. Singur spectacolul viu de pe scena le permite creatorilor lui sa-l schimbe de la o zi la alta, sa-l scurteze, sa-l lungeasca, sa-i corecteze liniile.
  Ba chiar, eventual, sa-l refaca.
  Desigur, situatia in care un regizor ajunge sa-si modifice radical, intr-un interval scurt de timp, viziunea initiala asupra piesei montate este una extrema - si extrem de rar intalnita. Mult mai des se intampla ca, obsedat de o idee, o tema, un personaj din text (ori doar de faptul ca spectacolul nu i-a "iesit" intocmai asa cum isi dorise), regizorul sa reia piesa in alt teatru, cu alti actori, incercand sa gaseasca echilibrul perfect al expresiei,
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Forma fără fond de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Luni, 5 noiembrie, punctul forte al Festivalului National de Teatru a fost spectacolul Teatrului Maghiar "Tamási Áron" din Sfantu Gheorghe prezentat la Opera Romana, "Regele Lear".
  Piesa lui Shakespeare le-a dat intotdeauna multa bataie de cap regizorilor. Multi au tratat-o drept o "precursoare" a basmului lui Petre Ispirescu "Sarea-n bucate", incercand sa demonstreze ce dramatica poate fi batranetea unui parinte care, naiv, crede in cuvintele false de pretuire ale unor fiice rele, ignorand buna-credinta a celei bune. Din pacate, si apreciatul regizor Bocsárdi László a cazut in aceasta plasa, viziunea sa fiind doar o prima lectura simpla a piesei lui Shakespeare, dar frumos ambalata. Admirabile sunt decorul lui Bartha József si costumele imaginate de Dobre Kóthay Judit, atemporale, in intentia de a sublinia ca istoria tragica a batranului Lear se repeta, fiind o vesnica problema a generatiilor. Scenografia creeaza o forma frumoasa spectacolului, un cadru ideal pentru o
  Citeste tot pe România Liberă