editeaza

• Psihologii contorsionate de Mihaela Michailov sursa: Observator Cultural
  Casandra, spatiul unde se coaguleaza energiile si ideile tinerilor creatori de teatru, s-a impus in ultimul timp prin reprezentatii extrem de interesante, cu o miza actuala si de impact. Daca in multe teatre bucurestene se prefera montarile de divertisment in care abunda supralicitarea gagurilor si ingrosarea umorului sau o teatralizare excesiva, studentii aduc in prim-plan texte consistente ca scriitura si ofertante prin propunere, cu un tip de conflict contextualizat minutios. Reusita montarilor vine si din alegerea unei dramaturgii incisive, care abordeaza probleme ce au astazi o anumita rezonanta si amploare. Era nevoie de o directionare coerenta in aceasta zona, tocmai pentru a se crea o stilistica regizorala bine articulata si cu bataie lunga. Este foarte importanta aceasta orientare spre piese care comunica frust ceva din bulversanta experienta contemporana. Montarile ultimului an la Casandra au demonstrat cautarea unui limbaj teatral viu, care ia pulsul realitatii din jur.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Spaţiul vital de la Casandra - Totul la vedere de Nicolae Prelipceanu sursa: Agenda LiterNet
  În seara cînd cartea despre Eugène Ionesco era luată cu asalt la Institutul Francez, tot în Bucureşti, pe o altă stradă mai modestă decît fastuosul Bulevard Dacia, la Studioul Casandra avea loc, în cadrul "Uşilor deschise" ale UNATC, spectacolul cu piesa lui Israel Horovitz Lebensraum - Spaţiu vital, realizat de studenţi. Iată ce scria Eugène Ionesco despre autorul piesei jucate la Casandra: "Ca toţi cei sensibili, delicaţi, ca toţi cei blînzi, Israel Horovitz scrie despre lucrurile cele mai crude care pot exista. Şi asta înseamnă adevărata operă. Israel Horovitz este sentimental şi realist în acelaşi timp. Imaginaţi-vă cît de puternică poate deveni cruzimea lui". Şi acest spectacol era luat cu asalt, de studenţi, de elevi de liceu chiar, şi de cîţiva adulţi, nu foarte mulţi.
  Spaţiul vital ar fi o meditaţie despre manipularea de către putere şi mass-media a oamenilor de rînd, despre felul cum o declaraţie a unui personaj politic important
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Lebensraum-Spaţiul vital - Imposibila răscumpărare de Liviu Ornea sursa: Agenda LiterNet
  Ca să răscumpere crimele naziste, cancelarul Germaniei invită şase milioane de evrei să se stabilească în Germania de azi. Reacţiile sînt felurite: de la refuzul perfect motivat (şi care nu are nimic a face cu antisemitismul) al muncitorilor germani şomeri sau doar ameninţaţi de şomaj, la refuzul mai nuanţat ideologic al unor intelectuali de dreapta, pînă la oripilarea neîncrezătoare şi belicoasă a noii generaţii de evrei israelieni, trecînd prin acceptul motivat economic sau social al unor evrei asimilaţi de pretutindeni, din întîmplare şomeri sau homosexuali, şi terminînd cu acceptarea chinuită a unor supravieţuitori ai Auschwitzului care nu trăiesc decît pentru a-şi mai întîlni o dată călăul sau denunţătorul. Peste toate, povestea de dragoste previzibilă dintre băiatul unui proaspăt imigrant şi fata unui foarte german muncitor autohton. O utopie a reconcilierii imposibile, între nişte supravieţuitori iremediabil mutilaţi de
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• E vital sa iti gasesti un spatiu de Miruna Runcan sursa: Observator Cultural
  Lebensraum sau Spatiu vital de Israel Horovitz, spectacol selectat in Festivalul National de Teatru, pleaca de la un text agitatoric, cu o structura cinematografica si o substanta polemica, ce aminteste fatis de postexpresionismul politic german din anii ’30, dar si de teatrul de actiune (romanul, poezia, filmul actionist) din aceeasi Germanie la sfirsitul anilor ’60. Are teza, are viteza si demaraj, are o concizie surprinzatoare bazata pe tipologii nete si pe rasturnari coincidente, are un umor profund, deloc grosier, ci demantelind satiric cliseele fanteziilor noastre colective, de la obsesia Holocaustului la corectitudinea politica devenita noua utopie. Acum zece ani cred ca ne-ar fi iritat, suspectindu-i undeva, dedesupt, propaganda si avind inca tegumentul sensibil la orice soi de supraincalzire ideologica. Acum ne obliga sa ne explicam reactiile de adeziune calda ale celor tineri, si nu numai ale lor, si sa ne punem sincere si adinci intrebari asupra succesului unor asemenea
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Imposibila rascumparare de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Ca sa rascumpere crimele naziste, cancelarul Germaniei invita sase milioane de imigranti sa se stabileasca in Germania de azi. Reactiile sint felurite: de la refuzul perfect motivat (si care nu are nimic a face cu antisemitismul) al muncitorilor germani someri sau doar amenintati de somaj, la refuzul mai nuantat ideologic al unor intelectuali de dreapta, pina la oripilarea neincrezatoare si belicoasa a noii generatii de evrei israelieni. Se trece prin acceptul motivat economic sau social al unor evrei asimilati de pretutindeni, din intimplare someri sau homosexuali, si se termina cu acceptarea chinuita a unor supravietuitori ai Auschwitzului care nu traiesc decit pentru a-si mai intilni o data calaul sau denuntatorul. Peste toate, povestea de dragoste previzibila dintre baiatul unui proaspat imigrant si fata unui foarte german muncitor autohton. O utopie a reconcilierii imposibile, intre niste supravietuitori iremediabil mutilati de experienta concentrationara si tortionarii lor, iar,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Privind inainte cu speranta de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Chestiunea schimbului accidentat de generatii in teatru a fost rareori pusa pe tapet ca atare, desi ea ii preocupa deopotriva pe critici si pe spectatori. Pe cei dintai, explicit, in cronici, articole sau discutii de specialitate; pe ceilalti, implicit dar nu mai putin urgent, in lamentatii ("Nu mai apar azi artisti ca aia de altadata!"), in interogatii ("De ce nu scrieti la ziar sa vorbeasca mai tare copiii astia pe scena?") sau... pur si simplu, tinandu-i departe de salile de spectacol.
  Cu toate acestea, lucrurile nu stau chiar atat de rau.
  E adevarat, loc sa stea mai bine ar fi cu prisosinta. Se pot scrie carti intregi despre cat de urat rostesc junii absolventi de Actorie, despre cat de inestetic se misca in costumele de epoca (inclusiv de epoca moderna) sau despre cat de ingalate, ca mijloace si semnificatii, sunt montarile unor tineri regizori, despre lipsa lor de consistenta etc. Si, totusi, lucrurile nu stau chiar asa de rau.
  Si nu stau rau mai ales pentru ca tinerilor de
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Impartind spatiul vital de Doina Papp sursa: Observator Cultural
  Cu cit se vorbeste mai mult despre Holocaust, cu atit stim parca mai putin si orice reluare a discutiei produce tulburare. Asa a gindit probabil si Israel Horovitz scriind piesa Lebensraum (Spatiul vital), in care problema e privita din perspectiva consecintelor ororilor nazismului la nivelul mentalitatii si al constiintei posteritatii. Actiunea are ca pretext o (inventata) initiativa a unui Cancelar german din timpurile noastre de a crea un program pentru intoarcerea in Germania a evreilor supravietuitori ai lagarelor de concentrare si a urmasilor acestora. Ideea propagandei politicianiste urmarind deculpabilizarea natiunii germane da roade si sase milioane de evrei au de luat aceasta decizie deloc usoara, mai ales ca exista suspiciunea ca nemtii vor sa-si desavirseasca opera inceputa in al doilea razboi mondial.
  Autorul focalizeaza atentia asupra citorva cazuri particulare: familia unui docher somer din America, batrinul Silberstein din Australia, supravietuitorul de la Auschwitz
  Citeste tot pe Observator Cultural