editeaza

• 1
• 2
• 3

• O excepție, un pamflet politic incitant de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Este oare Caragiale depășit?”, se întreabă regizorul Tompa Gabor în scurta și penetranta sa prezentare din programul de sală, și răspunde printr-un spectacol remarcabil, surpriză, demonstrând actualitatea lui Nenea Iancu.
  Zeci de “adaptări” după clasici, întâlnite mereu în repertoriile teatrelor, în care regizorii vor a fi mai presus de dramaturgi, au degradat cultural valoarea clasicilor. Iată însă, că regizorul Gabor Tompa se dovedește un creator, care îl cooptează pe Caragiale ca partener pentru a demonstra cât de actuale râmăn sensurile, replicile majore ale scrierii sale. Propune o “adaptare după Caragiale în cădere liberă” într-o “versiune scenică de Gabor Tompa și Andras Visky” a piesei “Conul Leonida față cu reacțiunea”, scrisă în 1880. Rezultatul este “un spectacol de Tompa Gabor”, un pamflet politic unicat în parteneriat cu I.L.Caragiale pe care îl ia drept pretext pentru a arăta cât de prezentă și vie
  Citeste tot pe Spectator
• Gem de rivoluţie, moncher! - Leonida Gem Session la FNT, 2013 de Sabina Bălan sursa: Agenda LiterNet
  Istoria se repetă. De fapt, greşelile se repetă. Leonida Gem Session (regia Tompa Gábor) este o "adaptare în cădere liberă" după piesa de teatru Conu' Leonida faţă cu reacţiunea, în încercarea (devenită curat experiment teatral) de a demonstra că intuiţia lui Caragiale parcurge etape bune din istoria României, ajungând până în prezent. Rezultă un spectacol intens, format din tablouri şi momente cu clenci în memoria colectivă a spectatorilor, invitaţi să savureze ironia şi absurdul care maschează o critică dură la adresa societăţii, în general, şi a clasei politice, în particular. Experienţa e echivalentă, astfel, cu cea a unui teatru-manifest / teatru politic, în care personajele devin simple canavale purtătoare de mesaj, neindividualizate, ale căror butade livrate la fel de subtil ca nişte "şopârle" din regimul vechi sunt întrerupte brechtian de câte un tril instrumental, ce întreţine petrecerea. Cum, care petrecere? Revoluţia. Sau,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Sesiune de gem. Peltea cu pretenţii de “confiture” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Să fim inteligenţi! Adică subtili. Adică abstracţi. Sofisticaţi. Arta nu e o troacă din care să mănânce toţi porcii. Arta e rezervată puţinilor aleşi. Ea se adresează conştiinţelor superioare şi, de cele mai multe ori, a devenit de neînţeles. Dar eu vreau să înţeleg. Mă încăpăţânez să stau la masă cu minţile luminate şi vreau cu orice preţ să mă înfrupt din delicatesele teatrului. Aşa că mă îmbrac fistichiu, iau cel mai snob aer de care sunt în stare, ridic cât pot de mult sprânceana dreaptă şi cu toată convingerea îmi iau porţia de fabulaţii cu pretenţii pe tema dată.
  În cadrul Fest(in)-ului pe Bulevard de la Teatrul Nottara, în seara Galei de închidere a festivalului, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a fost invitat cu “Leonida gem session”, un spectacol de Tompa Gábor. O satiră, de ce nu, o alegorie… Ar fi prea puţin. Un S.F.? Un fantasy? În orice caz o structură diamantină, stilizată, mozaicată… excesiv
  Citeste tot pe Yorick
• Sesiune de gem. Peltea cu pretenţii de “confiture” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Să fim inteligenţi! Adică subtili. Adică abstracţi. Sofisticaţi. Arta nu e o troacă din care să mănânce toţi porcii. Arta e rezervată puţinilor aleşi. Ea se adresează conştiinţelor superioare şi, de cele mai multe ori, a devenit de neînţeles. Dar eu vreau să înţeleg. Mă încăpăţânez să stau la masă cu minţile luminate şi vreau cu orice preţ să mă înfrupt din delicatesele teatrului. Aşa că mă îmbrac fistichiu, iau cel mai snob aer de care sunt în stare, ridic cât pot de mult sprânceana dreaptă şi cu toată convingerea îmi iau porţia de fabulaţii cu pretenţii pe tema dată.
  În cadrul Fest(in)-ului pe Bulevard de la Teatrul Nottara, în seara Galei de închidere a festivalului, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj a fost invitat cu “Leonida gem session”, un spectacol de Tompa Gábor. O satiră, de ce nu, o alegorie… Ar fi prea puţin. Un S.F.? Un fantasy? În orice caz o structură diamantină, stilizată, mozaicată… excesiv
  Citeste tot pe Yorick
• Susurul naţional al notelor informative de Cristina Rusiecki sursa: Adevărul
  De Ziua Naţională, Festivalul Internaţional de Teatru „Interferenţe”, organizat de Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cu o a treia ediţie aflată în plină desfăşurare, a programat un spectacol despre specificul naţional.
  Evident, după piesa dramaturgului naţional, Conu Leonida faţă cu reacţiunea, pe care Visky András, cel care semnează „adaptarea în cădere liberă”, şi regizorul Tompa Gábor, au simţit nevoia să o îmbogăţească şi cu un adaos de specific naţional din ultimii şaizeci şi ceva de ani.
  Definirea lui Caragiale se completează, astfel, cu dominanta pe care s-au fundamentat relaţiile din societatea românească în ultima jumătate şi ceva de secol. Adică perioada în care derizoriului amestecat cu infatuare din spiritul rrromânesc i s-a alăturat o nouă mare contribuţie la specificul naţional: delaţiunea. Suntem urmaşii direcţi ai generaţiilor în care turnătoria a impregnat mentalul colectiv cu o permanentă suspiciune.
  Citeste tot pe Adevărul
• Dulcea delațiune de Cătălin Bogdan sursa: Art Act Magazine
  Partiturile Securității e titlul unei selecții din documentele defunctei instituții. Iată că regizorul Gábor Tompa alege pentru a-i creiona activitățile aceeași metaforă muzicală, conferindu-i, însă, atributele improvizației. Și ale virtuozității. Securiștii săi caragialieni s-au reunit la un jam session care nu mai ține cont de cronologie. Pe fondul unei psihoze a Securității de după Securitate încă vii într-o țară cu o lustrație foarte selectivă și, mai ales, foarte tardivă. Psihoză care, periodic, e potențată de un pervers abuz într-o încropită luptă politică. Tocmai această politizare a coborât tema în derizoriu. A ataca azi politicienii (stângii) cu apelative ca securiști ori comuniști e însă nu doar vetust, ci și mult prea facil. Gábor Tompa și-a asumat, astfel, riscul de a fi anacronic, recitindu-l pe Caragiale în cheia (muzicală) a Securității după două decenii de la desființarea sa.
  Farsa Conul Leonida față cu
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Leonida Gem Session sau ce se mai spune despre Caragiale de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Originalitatea a devenit un deziderat al oamenilor din societatea contemporană. Unicitatea, de asemenea, nu mai pare atât de greu de contrazis când te confrunți cu marea masă de oameni care încearcă să te transforme după chipul și asemănarea lor. Uneori chiar din încercarea disperată de a fi original ești înghițit de masă. Ce are aceasta de-a face cu textele lui Caragiale? Să spunem că fiecare regizor își încearcă norocul cu aceste texte. Și astfel se lansează o competiție. Care punere în scenă e mai șocantă, mai originală. O fi Caragiale un contemporan de-al nostru, dar el este contemporan în măsura în care piesele sale sunt într-o continuă adecvare la prezent.
  Spectacolul „Leonida Gem Session” în regia lui Tompa Gábor, care a primit cu premiul pentru cea mai bună regie în cadrul Festivalului de Teatru Scurt de la Oradea, propune o imagine a clasei politice contemporane relevantă sau nu pentru spectator. Mereu pe fugă în haosul de zi
  Citeste tot pe Yorick