editeaza

• 1
• 2

• De ce Lettice? De Leuștean. de Elena Coman sursa: Yorick
  De cât umor englezesc e nevoie ca să iasă o comedie bună? Nu avem idee, dar cert e că Peter Shaffer a găsit formula potrivită. Chit că empatizezi cu acest gen sau nu, scriitura lui te cucerește fie prin comicul de situație, fie prin complexitatea personajelor sale. Ne reîntâlnim cu numele dramaturgului britanic la Teatrul Arte Dell`Anima, unde Geanina Hergheligiu a montat „Lettice și Leușteanul”.
  Scris în 1986, textul a fost mai puțin cunoscut în plan internațional ca „Amadeus” sau „Equus”. Dincolo de titlul ușor bizar, se ascunde o poveste misterioasă, care se lasă încet descoperită. Parcursul biografic al lui Lettice Douffet se construiește cu fiecare tablou, intrând parcă tot mai adânc în intimitatea protagonistei. O cunoaștem pe actrița pasionată de istorie care lucrează ca ghid turistic la Conacul Fustian. Felul său bombastic de a prezenta faptele istorice trezește suspiciunile Consiliului Conservării și Protejării Obiectivelor
  Citeste tot pe Yorick
• Lettice si Leusteanul – Teatrul Arte Dell’Anima de Peter Shaffer de Emil Călinescu sursa: LaTeatru.EU
  Ghizii turistici sunt o specie aparte. Sunt niste pseudo-istorici cu papagal. Sunt niste oameni de vanzari extrem de inventivi.
  Acum, bineinteles ca-s si ei de mai multe feluri. Eu nu ma refer la ghizii turistici care insotesc un grup de persoane in zece locuri. Astfel de tururi nu mi-au placut niciodata, deci nu le-am frecventat (ma rog, am fost o singura data, cand eram mic de tot, cred ca aveam 8 ani). Vorbesc, deci, de ghizii obiectivelor turistice. Aia care-ti spun legendele ascunse ale acelei locatii, in tara noastra cu precadere ale diverselor cetati.
  Am aflat, in legatura cu aceste cetati, o chestie simpatica. In majoritatea cetatilor se afla o fantana. Si, in mod ciudat, majoritatea fantanilor vin insotite de aceeasi legenda. Se spune ca un turc (sau 2, sau 3, sau, in functie de fantana, chiar 4) a fost capturat de romani. I s-a spus ca va fi omorat. El, disperat, ca sa-si salveze viata, a promis ca va face o fantana. Romanii, stiind ca e imposibil ca un om sau doi sa faca
  Citeste tot pe LaTeatru.EU
• „Lettice și leușteanul”, o savuroasă comedie la Teatrul Arte dell’Anima de sursa: Cronia Română
  „Lettice și Leușteanul” este o savuroasă comedie satirică, care spune, într-un stil plin de umor fin și nuanțat, British, povestea întâlnirii dintre Lettice Douffet (o femeie pasionată de istorie, teatru și bucătărie elisabetană), ghid turistic la Conacul Fustian, conac bântuit (în opinia ei) și Charlotte (Lotte) Schoen, aparent rigidul reprezentant al Consiliului Conservării și Protejării Obiectivelor Istorice ale Regatului Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
  Ca în fiecare loc de muncă, Lettice decide să urmeze „regula celor trei Δ, regulă moștenită de la mama ei, imaginând fapte grandioase petrecute pe Marea Scară a Conacului. Lotte o concediază, dar are revelația întâlnirii unui om „spectaculos”, pe care, săptămâni mai târziu, simte nevoia sa îl caute. Lotte îi va împărtăși acesteia faptul că a moștenit de la tatăl ei (proprietarul Editurii Perseus), „ochii” pentru frumos, pentru construcțiile cu
  Citeste tot pe Cronia Română
• „Lettice și leușteanul” la Teatrul Arte dell’Anima de Corina Moisei sursa: BookHub
  Se știe de când lumea că britanicii au cel mai savuros și subtil umor, dovadă servind literatura lor convenționalistă și artele simbolice, care poartă cu desăvârșită mândrie elegia superiorității și rafinamentului englezesc. Cert este că deseori această fină satiră este inexplicabilă publicului larg, educat, din păcate, cu raționamente a la Las Fierbinți sau Vacanța Mare.
  Atunci când m-am hotărât să onorez invitația de a urmări piesa „Lettice și leușteanul” eram convinsă (și temerile mi s-au confirmat) că această comedie mă va convinge încă odată de finețea artei englezești, unde încă se râde în mănuși albe. Mare mi-a fost mirarea să am parte de o comedie ușoară, diafană cu actori foarte talentați și cu un subiect pe măsura titlului.
  Mi-am croit drum încet drumul până la Centrul European Cultural și de Tineret pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”, unde pe o scenă mică, dar foarte apropiată de spectatori,
  Citeste tot pe BookHub