În primele scene, pantalonii lui Liliom şi rochia doamnei Muskát n-au fermoare. Se vede treaba că announcer-ul de la carusel şi patroana lui au o relaţie multilateral dezvoltată. Între ei apare Julika şi, odată cu ea, fermoarele. Asta deşi prima interacţiune dintre ea şi Liliom e tactilă: degetele bărbatului pe coapsele femeii. Apoi ceva se schimbă.
Montat acum 3 ani, la Brăila, de Victor Ioan Frunză, stând la baza Carousel-ului lui Andrei Şerban, care a avut premiera la Bulandra în toamna anului trecut, textul lui Molnár Ferenc iese din nou la lumină, de data asta în zona independentă: la unteatru, în regia Zsuzsánnei Kovács. Cum a ajuns piesa asta scrisă în 1909, care părea că şi-a trăit gloria în perioada interbelică, să fie vedeta scenei româneşti din 2016? Să fie vorba de actualitatea teribilă a poveştii lui Liliom, inadaptatul de la periferie, şmecheraşul cel arătos, capabil să vrăjească din vorbe, dar incapabil să se exprime
Citeste tot pe
scena9