În 1663, Molière scria Improvizaţia de la Versailles. O piesă într-un act, aparent o simplă jucărie. O reglare de conturi. O răbufnire a dramaturgului, a actorului, a directorului de trupă, obosit, adus la exasperare de mofturile zilnice ale actorilor.
Veşnic nemulţumiţi, revoltaţi, nedornici să înveţe textul şi să se mobilizeze nici măcar atunci când li se făcea cinstea de a juca în faţa autorităţii supreme - Regele Soare. Sunt numiţi în această piesă componenţi ai trupei lui Jean-Baptiste Poquelin, zis Molière. Cel care i-a scandalizat pe toţi, inclusiv pe tatăl său, respectabil tapiţer regal, atunci când a ales să se dedice scena. E vorba despre Madeleine Béjart, Brécourt, La Grange, Mademoiselle de Brie, Croisy. Scriind Improvizaţia de la Versailles, a cărei primă reprezentare pare-se că a fost pe placul lui Ludovic al XIV lea, Molière avea în vedere şi să răspundă valului de invidie căruia a trebuit să-i facă faţă îndată
Citeste tot pe
Adevărul
