editeaza

• 1
• 2

• Cadavrul ascuns sau despre morţii vii de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  De obicei, metafora cadavrului ascuns, redată prin sintagme precum ”scheletul din dulap” sau ”cadavrul din debara”, se referă la un secret - un element, aspect, detaliu compromiţător de care o persoană, familie sau chiar o întreagă colectivitate ar trebui să se debaraseze cumva, în caz că lucrurile respective se află, dacă vrea să îşi salveze reputaţia.
  Folosind metafora cadavrului ascuns, fraţii Presniakov înlocuiesc dulapul sau debaraua (cupboard ori closet) din sintagma iniţială prin floor covering (parchet, gresie, linoleum sau mochetă), probabil pentru originalitate. Expresia este adesea însoţită de referinţe la miros pestilenţial (secret, trecut ruşinos), umanitate decăzută, moralitate degradată, învăluire şi dezvăluire.
  Intriga din piesa timpurie a fraţilor Presniakov pare realism poliţienesc şi psihologic, dar şi absurd, însă scenariul se complică pe parcurs, printr-un dublu joc între învăluire şi dezvăluire.
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Cine e mort, cine e viu? - Linoleum la FNT, 2016 de Oana Cristea Grigorescu sursa: Agenda LiterNet
  Noi între noi, dacă am fi oneşti, pe ce ne bazăm când spunem că suntem vii? Pe ce ne bazăm? Că ne mişcăm şi vorbim unii cu alţii, asta ne face vii? Sau suntem morţi şi jucăm foarte bine rolul unui viu de fapt? Eu, personal, cred că se discută şi despre alt soi de moarte, spirituală, despre alt soi de viaţă, mimată, câteodată prost înţeleasă... comentează actorul Ionuţ Caras tema ultimei premiere, Linoleum de Fraţii Presniakov de la Teatrul Naţional Cluj.
  Un trio nebun, descins direct din tradiţia avangardei ruse de început de secol XX, încearcă să scape de cadavrul descoperit sub linoleumul de pe podeaua casei de închiriat. Cine e mortul? Sau mai nuanţat, cine e viu şi cine e mort în poveste sunt întrebările cu care jonglează cei doi dramaturgi Vladimir şi Oleg Presniakov în piesa Linoleum. Regizorul Alexandru Dabija explorează scenic tema graniţei dintre viaţă şi moarte, cea a comunicării cu lumea de dincolo în ultimele sale
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• O glumă atroce de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Fraţii Presniakov, Oleg şi Vladimir, reprezentanţi de mâna întâi ai noii literaturi ruse, una în care nici un personaj nu mai are vreme nici pentru prea multe lacrimi, nici pentru sorbitul unor interminabile ceşti de ceai şi nici pentru îndelungate despărţiri, se numără de mai bine de zece ani şi printre favoriţii scenei româneşti.
  Povestea lor, ca şi aceea a succesului lor literar şi scenic în România a început cu deja celebra, nu însă încă şi clasicizata Terorism şi a continuat cu alte şi alte texte precum Bad Bed Stories, În rolul victimei sau Ucide arbitrul, acestor titluri având considerabile şanse să li se alăture prin impact şi mai încolo prin notorietate Linoleum. O piesă reprezentată, iată, acum, de Naţionalul clujean, în traducerea Maşei Dinescu, regia lui Alexandru Dabija şi scenografia Adrianei Grand. Scrierea nu e una tocmai nouă, a fost publicată în volum în anul 2005 şi aminteşte de Terorism prin faptul că, asemenea ei,
  Citeste tot pe Adevărul