editeaza

• 1
• 2
• 3

• Livada de vişini ce-i fără de rădăcini de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Teatrul şi timpul au o relaţie foarte specială. Oricât ar încerca teatrul să fie de rebel, de independent şi de egoist, ca într-o poveste de iubire neîmpărtăşită, transformată în obsesia posesiunii cu orice preţ, timpul se agaţă mereu de spatele lui, îl domoleşte, îl înţelege, îl ocroteşte şi îi redă înţelepciunea de a fi cumpătat, domol şi tandru. Sunt un cuplu, o familie, un copil şi un părinte, doi amanţi, sau poate gemeni, sau poate suflete pereche. Teatrul şi timpul se iubesc până la ură şi se urăsc din prea multă iubire. Dar teatrul fără timpul său e trist, blazat şi monoton. Teatrul împotriva timpului său e îndrăzneţ, revoltat, ca un scrâşnet din dinţi. Iar teatrul timpului său e iubitor, cald, ca mângâierea unei lacrimi pe obraz.
  „Livada de vişini” de A.P. Cehov este o piesă care nu se lasă uşor scoasă din timpul pentru care a fost scrisă. Temele universale au forţă şi sens deplin într-un timp dat.
  Citeste tot pe Yorick
• Două premiere la unteatru de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  A doua premieră, Livada de vișini, e un pariu destul de riscant. Pe de o parte, spațiul de joc nu e chiar potrivit: e dificil de montat un text cu atîtea personaje (care, la un moment dat, stau toate în scenă) într-un perimetru atît de mic. Pe de altă parte, cînd ataci un asemenea text, pus și răspus în toate felurile, de­spre care aproape toți spectatorii au amintirea uneia sau a mai multor montări trecute, ar trebui să ai o idee limpede despre el, să fii convins că poți spune ceva nou. Noutăți există, desigur, în montarea de-acum, dar totul pare făcut cam în pripă și nu îndeajuns de asumat.
  Atît cît este, spațiul de joc e inteligent folosit: publicul e plasat pe laturile lungi ale unui dreptunghi care se sprijină pe pereții laterali ai încăperii, podeaua e acoperită cu bîrne de lemn nefixate, care induc senzația de provizorat și lume în disoluție, în mijloc tronează o masă alcătuită din aceleași bîrne (rabatabilă, va fi pusă la
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Reușită recitire teatrală a piesei de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Cehov, ca și Shakespeare sau Ibsen, devine adeseori pretext de inovație teatrală pentru tinerii regizori. În majoritatea cazurilor aceștia, în mod superficial, uită de miezul tematic al piesei, de conflicte, de constructul personajelor și de substratul replicii, apelează la exagerări în numele inovației de expresie teatrală.
  Andrei și Andreea Grosu forează cu atenție “Livada de vișini” de Cehov și reușesc să surprindă, descoperind un alt substrat al piesei, actual și astăzi pe care îl dezvoltă într-un spectacol original de teatru intimist. Propun “o livadă de vișini” din zilele noastre și în jurul ei gravitează problemele ce frământă familiile actuale, conflictele dintre generații, nevoia de dragoste și lipsa comunicării. Cei doi regizori respectă intențiile lui Cehov și demonstrează credibil filonul actualității acestui mare dramaturg universal.
  Andrei și Andreea Grosu pornesc proiectul apelând la o nouă traducere,
  Citeste tot pe Spectator
• Livada s-a dat. Ei, şi? de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  George Banu susţine că marile spectacole reuşesc întotdeauna să se cristalizeze într-un singur cuvânt. Se pare că în ceea ce priveşte această variantă de la UNTEATRU a capodoperei cehoviene, lucrurile sunt un pic mai complicate şi necesită mai multe cuvinte. Prin urmare, dacă ar fi să credem în teoria lui George Banu, nu ne aflăm în faţa unui mare spectacol. În acelaşi timp, s-ar putea ca - noi ăştia care avem ceva aşteptări - să comitem un păcat, gândind că marile texte ale dramaturgiei universale trebuie să nască spectacole pe măsură. Şi totuşi, un spectacol de referinţă nu, dar măcar o viziune interesantă, atractivă, proaspătă, fermă, o explorare responsabilă a universului cehovian ar fi obligatorii.
  Pentru lumea bună a spectacologiei mondiale,"Livada" a fost mereu o provocare, o ispită. Iar până a ajunge la personajele "în carne şi oase", marele hop este chiar personajul titular. Aşa cum se spune că nu poţi face "Hamlet" dacă
  Citeste tot pe Port.ro
• Rătăciri în „Livada de vișini” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  După cinci ani în care au creat o mică istorie într-o casă veche din apropiere de Calea Victoriei, unteatru s-a mutat într-o casă mai mare. Au fost cinci ani în care aproape orice spectacol văzut în acea sufragerie în care iarna se încălzea cu câteva radiatoare insuficiente, în care condițiile erau departe de a fi perfecte, a însemnat o întâlnire puternică și o garanție a calității. În mediul independent din ultimii ani a fost, cu siguranță, singurul teatru care s-a preocupat exclusiv de calitate, care a avut curajul reinterpretării unor texte clasice importante, dar și de a alege texte contemporane cel mai adesea antitrend, care a strâns în jurul lui un grup de actori, dar și un public constant.
  După cinci ani, Andrei și Andreea Grosu, cei care s-au luptat să-l facă să existe, au reușit să găsească un alt spațiu și au început deja o nouă istorie. Pe str. Sfinții Apostoli, nr. 44, foarte aproape de Piața Națiunile Unite.
  Citeste tot pe Yorick