editeaza

• 1
• 2

• Trecutul care ne înlănțuie de Doina Papp sursa: Revista 22
  Mult discutatul complex al livezii la care fac referire comentatorii piesei lui Cehov ar putea fi privit si ca o obsesie. Obsesia constiintei de sine pe care o are mosiereasa Ranevskaia, deposedata abuziv tocmai de obiectul identitar, dar si a celorlalti membri ai grupului satelit care pivoteaza în jurul simbolicei livezi pare a fi una dintre temele urmarite de Claudiu Goga în recentul sau spectacol de la Brasov. Delimitat strict printr-un practicabil circular, centrul scenei devine astfel spatiul regasirii de sine al tuturor, hartia de turnesol prin care se developeaza si umbrele trecutului, si spectrele viitorului. Pe aici, prin aceasta rascruce de drumuri trec toate personajele în precipitarea lor nevrotica, pentru a primi binecuvantarea pamantului, pentru a simti legatura cu lumea de care înca mai tin. Ca o mica oaza, ca un loc de refugiu în desertul care se apropie, spatiul livezii desenat ca în jocurile copilariei pe asfaltul memoriei isi impune ca un magnet forta.
  Citeste tot pe Revista 22
• Livada lui Claudiu Goga de Liviu Ornea sursa: Agenda LiterNet
  Mărturisesc că am ieşit cu o apăsată stare de rău de la spectacolul Livada de vişini, în regia lui Claudiu Goga (Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov), văzut în Festival. Numai jena faţă de tinerii care stăteau pe scări, şi pe care i-aş fi deranjat, m-a făcut să nu plec în timpul reprezentaţiei. Poate doar Scrisoarea pierdută în regia lui Grigore Gonţa să-mi mai fi produs un asemenea efect.
  Cum e posibil, mă întrebam, ca un regizor tînăr, căruia toţi cei ce-l cunosc îi laudă inteligenţa, cu spectacole oneste la activ, despre care se vorbeşte aproape numai de bine, să facă o asemenea eroare de distribuţie lăsînd-o (invitînd-o?) pe doamna Virginia Itta Marcu să joace Liubov Andreevna? Nu are nici o importanţă dacă doamna Marcu este sau nu o mare actriţă (în ce mă priveşte, nu cred: nu m-a convins nici în Filumena Marturano nici, tot cu Claudiu Goga, în rolul profesoarei din Şantaj, nici în Martha din Cui i-e frică de Virginia
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Raul bun de Alice Georgescu sursa: Ziarul de duminică
  Initiativa unor teatre din afara Bucurestiului de a-i invita pe cronicari sa vada, intr-o zi-doua, mai multe spectacole are si parti bune, si parti rele. Partile bune le revin, de regula, oaspetilor, care "impusca", in timp-record, material pentru cateva cronici; plus plimbarea si "omenirea"... daca spectacolele nu-s foarte-foarte proaste, se cheama ca teoreticienii ies in castig. Partile rele ii privesc, indeobste, pe "ofertanti": efortul de organizare si de concentrare, cheltuielile si oboseala, plus, la o adica, reactiile acide de dupa.
  ...ca te si miri cum de se mai gasesc directori dispusi sa-si asume atatea riscuri! Totusi, cu toate neplacerile pe care le poate aduce, exercitiul acesta de confruntare cu "instanta de judecata" este, in esenta, unul benefic trupei; sau, cel putin, unul igienic. Oricat de tematori ar fi de sentinte dure, oricat de mult le-ar placea sa stea (si sa doarma) linistiti in cuibusorul lor scenic, deranjati doar de paraponul cate unui caid local ori al
  Citeste tot pe Ziarul de duminică