editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

• „Livada de vişini” sau comedia unei tragedii anunţate de Andrei Bulboacă sursa: b-critic.ro
  Viaţa unui spectator de teatru stă sub semnul emoţiei, al trăirii artistice şi, în general, al iubirii de frumos. Un frumos care poate fi descoperit într-o replică rostită de un actor, un frumos ce poate fi descoperit într-o interpretare sau într-o montare care să stoarcă efectiv fiecare gram de emoţie de care fiinţa umană este capabilă. Cam asta se întâmplă cu Livada de vişini, montată pe scenă Naţionalului bucureştean de către prolificul regizor georgian David Doiashvili. Cunoscut publicului odată cu Regele Lear, acesta ne propune acum un Cehov ieşit din comun.
  Principala inovaţie este aşezarea publicului pe gradene, chiar pe scenă, pentru a putea fi mult mai aproape de acţiune. Aşadar, spectatorul piesei asistă la tragedia livezii, fără „a avea scăpare”. Deasupra gradenelor se află flori de cireş, iar pe scenă, în primul act, se coboară un fel de casă, în care fiecare personaj este condamnat, închis, claustrat, neavând aproape
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Livada de visini – Opinie LaTeatru.EU de Emil Călinescu sursa: LaTeatru.EU
  Desi nu ma avantajeaza, nu este un motiv de lauda, recunosc ca nu mai vazusem pana acum vreo montare a piesei Livada de Visini. In cazul pieselor clasice, unul dintre lucrurile pe care un cititor il gaseste intr-o cronica, fie ea profesionista ori mai putin profesionista, este comparatia cu alte montari. Din pacate pentru mine si, poate, din fericire pentru voi, aici nu veti gasi asa ceva. Este prima montare vazuta de mine si imi fagaduiesc mie insumi sa nu fie ultima.
  De ce zic din fericire? Pentru ca sunt multe persoane care vor descoperi Livada de Visini in particular si-l vor descoperi pe Cehov la modul general prin intermediul acestui spectacol. Acestia vor fi interesati putin spre deloc de montari anterioare, de decoruri ale unor spectacole clasice, de interpretari magistrale, de articole comparative.
  Ei sunt interesati de ceea ce vor vedea, nu de ceea ce ar fi putut vedea.
  Nu stiu exact care-i procentul spectatorilor care-s la prima punere in scena dupa celebrul text vs
  Citeste tot pe LaTeatru.EU
• LIVADA DE VISINI la TNB - Regrete pe gradene de Andreea Morar sursa: Raftulcuidei.ro
  Vechi si nou, tristete si amuzament, opacitate si transparenta sunt doar cateva dintre cuvintele care iti vin in minte dupa reprezentatia Livezii de visini de la Teatrul National. Cand e vorba de Cehov niciodata nu se spune destul, mereu e ceva care scapa, care ramane ascuns dupa o perdea de ceata. David Doiashvili a aratat inca o data acest lucru prin montarea originala, plina de fantezie si tristete de la TNB.
  Regizorul a reusit sa aduca in fata publicului nu doar atmosfera piesei lui Cehov, ci intreg spiritul rus. Timp de aproape trei ore o particica din viata unei familii e servita spectatorului fara menajamente, cu bune si cu rele.
  La fel cum fiecare personaj are un rol bine stabilit in mecanismul care pune actiunea in miscare, asa si actorii care dau viata celor douasprezece personaje au, si ei, o atributie speciala de a face unic jocul personajelor.
  Irina Movila da viata unei Ranevskaia puternice si fragile care, invinsa de societate, incearca sa se recupereze atat pe sine
  Citeste tot pe Raftulcuidei.ro
• O mare păcăleală! de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Pe afișul și programul de sală scrie: “Livada de vișini” de A.P.Cehov! Este o păcăleală? – vă veți întreba după vizionarea acestui spectacol. Corectă ar fi fost specificarea că regizorul David Doiashvili oferă un spectacol “pretext Cehov” sau “după Cehov” ori o “versiune personală”.
  Cunoscutul regizor din Georgia, David Doiashvili, autor și al spectacolului “Regele Lear” de la Naționalul bucureștean, ia drept pretext subiectul piesei lui Cehov, păstrează numele personajelor și dă frâu imaginației pentru un spectacol dorit a fi original. “Autorul” regizor compune încâlcit o acțiune pe subiectul piesei despre o familie bogată și trăznită care și-a cheltuit averea, a ajuns la faliment și trebuie să vândă ultima propietate, o prețuită livadă de vișini pentru a-și achita datoriile la bănci. Un parvenit, Lopahin, se implică în situația disperată a familiei, îndrăgostit fiind de propietară și oferă soluția -
  Citeste tot pe Spectator
• Premieră pe scena mare a TNB: LIVADA DE VIȘINI, o cronică de familie spusă cu un umor ce-ți frânge inima de sursa: 24PHARTE
  Regizor georgian de prim rang, David Doiashvili — aflat la a doua colaborare cu TNB după impresionantul Rege Lear din stagiunea precedentă — propune o construcție barocă spectaculoasă, un cocktail expansiv de umor, pasiune, muzică, disperare de a trăi și de a nu ști cum, o permanentă nevoie de a schimba și de a nu ști ce, în căutarea unui nou adevăr teatral, de o cruzime poetică.
  Cu această piesă Cehov a inovat arta dramatică, propunând tehnica ‘acțiunii indirecte’ — evenimentele importante se petrec în afara scenei, iar noi suntem martorii reacțiilor personajelor la ce se întâmplă. Iar David Doiashvili a surprins chiar această convenție a ‘martorilor în acțiune’ — de la felul în care sunt dispuse gradenele pe scena Sălii Mari, până la compoziția plastică a spațiului și arhitectura luminilor. Totul este construit în așa fel încât spectatorii să privească printr-un colț de fereastră în casa și sufletele acestor oameni,
  Citeste tot pe 24PHARTE
• Când livada de vișini e o scamatorie de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Trăim în plin bocănit al topoarelor care taie livada de vișini. În fiecare zi, se face mai gol în jur și în fiecare zi frumusețea, în varianta ei pură, inutilă, devine ceva pe cât de absurd și caraghios, pe atât de născător de nostalgii. Livada de vișini e lumea în care nu mai putem, nu mai știm, nu mai avem loc să trăim, e lumea aceea superbă, ca o jucărie muzicală din copilărie, la care azi nu mai avem acces. Livada de vișini e tărâmul pierdut al unei aristocrații din care ne-am autoexpulzat și drumul înapoi nu mai există. Livada de vișini e o amintire împăiată, în alb incandescent, de o frumusețe aproape artificială, la care privim de pe margine. Livada de vișini e o scamatorie.
  Poate că așa ar putea fi rezumat spectacolul lui David Doiashvili, o „Livadă de vișini” interesant gândită și pusă în scenă la Sala Mare a Teatrului Național din București. După un „Rege Lear” montat acum un an tot la TNB, regizorul georgian
  Citeste tot pe Yorick
• De ce „Livada”? De „vişini” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Creativitatea este o calitate indiscutabilă pentru un artist. Imaginaţia de a inventa lumi, de a pune în mişcare rândurile de pe hârtie gândite de un altul prin corpurile şi vocile actorilor este un dat al regizorilor care trebuie să îşi găsească propriul gând unitar în toată gălăgia corului de intenţii din care le alege cu inteligenţă şi tact pe cele folositoare. E tare complicat să faci teatru. Mai ales când eşti regizor. Ai atâtea pe cap, atâtea de care să ai grijă. Atâtea de hotărât şi atâtea orgolii artistice pe care să le împaci. Mai ales pe al tău. Iar când creativitatea nu-ți lipseşte e cu atât mai complicat. Pentru că ai atâtea idei, toate bune.
  Multe idei bune se pare că a avut şi David Doiashvili atunci când a montat „Livada de vişini” de A.P. Cehov la Teatrul Naţional Bucureşti. Prea multe chiar. Şi nu a renunţat la niciuna dintre ele. De la un cadru general haotic, în care ritmul scapă de multe ori de sub control,
  Citeste tot pe Yorick