Sunt spectator înainte de orice.
Iubesc teatrul şi ca în orice idilă uit prosteşte din când în când. Mă şi cert, mă şi înfurii, greşesc şi îmi pare rău, fac reproşuri, apoi, ca orice toană, trece ca o ploaie de vară şi rămâne prea-plinul unei poveşti frumoase. Şi parcă mă îndrăgostesc din nou mai tare şi iubesc mai cu foc şi timpul are răbdare cu mine. Stă pe loc. Iar eu îmbrăţişez cu tot sufletul meu un spectacol – „Livada de vişini” la UNATC.
În Sala Atelier, unde masteranzii coordonaţi de prof.univ.dr. Tania Filip şi prof.univ.dr. Gelu Colceag i-au adus pe Liubov Andreevna, Gaev, Ania, Lopahin, Firs şi toţi ceilalţi, am uitat şi că le sunt colegă, şi că scriu cronică de teatru şi că afară e primăvară. Mi-am amintit, în schimb, de ce iubesc teatrul. Pentru că mă costă. Pentru că nu e doar divertisment sau demonstraţie de talent. Contează! Respiră, trăieşte, te emoţionează şi te ia cu el de mână într-un
Citeste tot pe
Yorick