Spectacolul marchează o premieră: este pentru prima dată când e montat textul lui Alfred de Musset. Regizorul creează un spectacol cu precădere vizual: înțelesurile multiple ale cuvintelor sunt trecute în limbajul imaginilor. Decorul este simplu, singurele elemente în exces fiind mănușile roșii. Actorii sunt de-o egală cu sine expresivitate, atât corporal, cât și vocal (trecerea de la suav la amenințător se face cu o apăsare convingătoare de pedală). Mobilitatea gesturilor este dublată de adaptarea rapidă la situație, care te obligă să fii atent chiar și (mai ales la) gesturile mici - ele te ajută în descifrarea sensurilor. Întregul spectacol se desfșoară în jurul mâinilor ascunse care țes și urzesc planurile de asasinat. De aceea, purtarea cu mănuși este translatată și ea literal: pe întreaga durată a spectacolului toți actorii poartă mănuși, și \\\"tricotează\\\" idei în timp ce mânuiesc cu andrelele ghemele de lână roșie.
Citeste tot pe
Revista orizont - pag.26
