editeaza

• 1
• 2

• Lulu. Femeia-obsesie de Cristiana Gavrila sursa: Yorick
  Pentru a o judeca pe Lulu, Silviu Purcărete a pregătit ochiului nostru virulent şi moralist un loc special în amfiteatrul construit de Helmut Sturmer, unde întâmplările se văd mai de aproape şi mai bine pentru că simţi răsuflarea personajelor lângă ureche. De unde îţi dai seama mai uşor că Lulu, ca şi Doamna Bovary, sunt ceilalţi. Iar în acest fel, spectatorul devine martorul unui proces nejudecat al proiectării dorinţelor, sexualităţii, naivităţii, nedreptăţilor şi nebuniei lumii. Pentru că Lulu este ceea ce, pe rând, şi-au dorit ceilalţi să devină pentru ei.
  Regizorul Silviu Purcărete adaptează piesa lui Frank Wedekind într-un scenariu psihanalitic după norme freudiene. Nevoia de iubire se transformă în exacerbarea monstruoasă a sexualităţii care face victime. Femeia fatală, inocentă, întruchiparea ispitei de care nu ai cum să scapi, cadoul şi pedeapsa, cum scrie Helmut Sturmer în caietul program al spectacolului,
  Citeste tot pe Yorick
• Psihologie abisală de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Silviu Purcărete face parte din categoria aceea extrem de restrânsă de regizori care izbuteşte să surprindă cu fiecare nou spectacol. Şi face aceasta nu contrazicându-se, ci dimpotrivă, dovedindu-şi consecvenţa faţă de sine şi faţă de propriul său program estetic, riguros formulat şi concretizat ca atare. Programul acesta nu se limitează, cred, la o listă de titluri de piese şi nume de dramaturgi,
  ci, fapt mult mai grăitor şi, evident, mai complex, implică o anume concepţie despre arta spectacolului. Spectacol care e la Purcărete o sărbătoare fastuoasă, întru rostuirea căreia directorul de scenă, în chip de maestru de ceremonii, nu e nicidecum dispus să facă economii de culori, nuanţe şi lumini, să sacrifice expresivitatea luxuriantă, gândită însă nu ca scop în sine, ci într-o intimă
  relaţie cu conţinutul. E în specificul „stilului Purcărete” să şocheze prin imagini grandioase, care cheamă la decodări deloc uşoare,
  Citeste tot pe Revista Familia
• Lulu: „s-o jupuim și s-o facem…drapel”? de Miruna Runcan sursa: Man.In.Fest
  Acum o lună, ieşind din sala de spectacol, în plin FITS dedicat „Energiilor”, eram aproape convinsă că vor curge cronicile, pro şi contra. Atunci cînd am văzut-o eu, reprezentaţia (a doua) cu Lulu de Wedekind era onorată de o mulţime de critici, artişti, jurnalişti…în fine, public de festival, dar şi de premieră la vîrf. Acum, o simplă căutare pe Google îţi oferă o mulţime de comunicate de presă retransmise şi republicate (cu mici înflorituri), trei fragmente scurte despre spectacol în articole de sinteză (cel mai amplu e al Oanei Stoica, în jurnalul său de festival de pe LiterNet, cel mai economicos al Doinei Papp, cel mai concis nimicitor al lui Mircea Morariu). Şi….NICI O CRONICĂ! Oare ce să se fi întîmplat? Rămîne, deci, să medităm împreună asupra acestei tăceri…
  Alegerea piesei – mai bine zis pieselor, fiindcă sunt de fapt două, Spritul pămîntului, din 1895, şi Cutia Pandorei, din 1904, ambele reunite sub numele Lulu –
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Sushi şi Purcărete, meniul zilei la Sibiu de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a cincisprezecea ediţie a festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a început în trombă.
  Încă din prima zi, turiştii culturali, “nărăviţi” de oferta anului trecut, au primit la Sibiu artă pe alese, distracţii populare, cu discursul relaxat al unui primar sigur pe victoria în alegeri, cu focuri de artificii şi ritmuri de Zdob şI zdub în stradă, Purcărete şi Eugenio Barba la teatru, asezonate din plin cu kabuki.
  Sărbătoarea japoneză a început încă de la căderea serii, cînd ambasadorul Japoniei, Kanji Tsushima, şi-a primit oaspeţii în subsolurile sălii Thalia cu un ritual pentru prieteni constînd din baterea cu maiul, cot la cot, a unui terci de orez transformat apoi de către m-inile ambasadorului şi ale colaboratorilor săi în prăjituri şi în sushi.
  Orezul a fost bătut temeinic şi de către ministrul Culturii acompaniat de Constantin Chiriac, artizanul festivalului de la Sibiu.
  Constantin Chiriac a lepădat apoi hainele
  Citeste tot pe Cotidianul
• Lulu.O tragedie monstruoasă de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out Bucureşti
  Silviu Purcărete ne cheamă la teatru să o judecăm pe Lulu dacă... avem curaj. Ochiului nostru virulent şi moralist i s-a pregătit un loc special în amfiteatrul construit de Helmut Sturmer, unde întâm­plările se văd mai bine şi mai de aproape şi simţi răsuflarea perso­najelor lângă ureche. De unde îţi dai seama mai uşor că Lulu, ca şi Doamna Bovary, sunt ceilalţi. Iar în acest fel, spectatorul devine martorul unui proces “nejudecat” al proiectării dorin­ţe­lor, al sexuali­tăţii patologice, al feminităţii, al naivităţii, al nedrep­tă­ţilor şi ne­buniei lumii. Pentru că Lulu este ceea ce, pe rând, şi-au dorit ceilalţi să devină pentru ei. Regizorul Silviu Purcărete adap­tează piesa lui Frank Wedekind într-un scenariu psiha­nalitic după norme freudiene.
  
  Nevoia de iubire se transformă în exacerbarea monstruoasă a sexualităţii care se hrăneşte cu victi­me. Femeia fatală, inocentă, întruchi­parea ispitei de care nu
  Citeste tot pe Time Out Bucureşti
• Purcărete, Ofelia şi Lulu, la Sibiu de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Silviu Purcărete a început repetiţiile la spectacolul “Lulu” de Frank Wedekind – o producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca”din Sibiu. Rolul titular îl va interpreta tânăra actriţă Ofelia Popii, nominalizată la Premiile UNITER pentru performanţa sa artistică din montarea “Faust”, a aceluiaşi regizor.
  Silviu Purcărete a început repetiţiile la spectacolul “Lulu” de Frank Wedekind – o producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca”din Sibiu. Rolul titular îl va interpreta tânăra actriţă Ofelia Popii, nominalizată la Premiile UNITER pentru performanţa sa artistică din montarea “Faust”, a aceluiaşi regizor.
  Va fi a cincea creaţie marca Silviu Purcărete, în doar şapte ani, pe scena sibiană, după “Pilafuri şi parfum de măgar”, “Cumnata lui Pantagruel”, “Aşteptându-l pe Godot” şi “Faust”. Pentru realizarea scenică a spectacolului “Lulu” vor fi folosite textele “Duhul pământului” şi “Cutia
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Lulu – un studiu de caz de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Nu mai văzusem o montare cu Lulu din 1995, de la spectacolul lui Dragoş Galgoţiu de la Odeon. Era timpul pentru o nouă privire asupra acestui text frumos (două, de fapt: Spiritul pămîntului şi Cutia Pandorei), misterios, din care un regizor cu har poate scoate foarte mult. Silviu Purcărete a construit un spectacol rece, mai rece decît mi-aş fi dorit, cu prea puţină emoţie, dar, cu siguranţă, tot ce a făcut este justificabil prin text. Demonstraţia lui Purcărete – căci asta este, o demonstraţie – e organizată ca un fel de studiu de caz clinic în care spectatorilor-studenţi, aşezaţi în amfiteatrul special construit într-o hală industrială dezafectată, le sînt prezentate, în tablouri succesive, contigue, dar nu neapărat organic legate (cel puţin în prima parte), diferite faţete ale erotismului, ale sexualităţii şi ale patimii – mai ales feminine, dar nu numai. Păstrînd prologul în care dresorul o prezintă pe Lulu ca pe un şarpe ciudat,
  Citeste tot pe Observator Cultural