După efortorile renovării, Teatrul Național “I.L.Caragiale” a devenit întra-adevăr un centru cultural cu expoziții meritorii și o activitate culturală efervescentă în cele șase sălii de spectacol pe care le deține – Sala Mare, Sala Studio, Sala Pictură, Sala Media, Sala Mică și Sala Atelier. Cum e și firesc, în stagiunea de toamnă a oferit și oferă aproape săptămânal premiere.
Teatrele noastre acordă atenția cuvenită dramaturgiei autohtone actuale și caută texte pentru a le înscrie în repertoriu. Le descoperă însă, cu greu și nu toate din cele alese, sunt convingătoare. “Luminița, de la capătul tunelului” de Radu F. Alexandru este un astfel de exemplu. Dramaturgul își dorește o comedie “pamflet” politic. Ideea este excelentă pentru actualitatea mioritică, greu de întâlnit în dramaturgie, numai că de la idee la construcția convingătoare a unei piese cu acțiune, conflict și personaje credibile, drumul e greu și dificil.
Citeste tot pe
Spectator
