editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

• Lysistrata, sau pactul cu noi înşine de Delia Marinescu sursa: Art Act Magazine
  Atunci când bărbaţii nu mai au soluţii pentru terminarea războaielor, le găsesc...femeile. Şi cum altfel să o facă dacă nu în stilul original, pe care cele mai înzestrate îl dobândesc încă din naştere?
  În anii 400 î.Hr. , celebrul Aristofan, considerat părintele comediei antice, scria Lysistrata, piesă de teatru care avea să se joace cu o forţă impresionantă şi după două milenii şi jumătate, pe scena Teatrului Maghiar din Cluj. Scrisă în timpul războiului dintre Atena şi Sparta, piesa este povestea unor femei ateniene, în frunte cu Lysistrata, care îşi doresc cu orice preţ oprirea Războiului Peloponeziac şi astfel găsesc o soluţie ingenioasă pentru a-şi determina bărbaţii să renunţe la luptă: promit să le refuze orice avans sexual până la semnarea păcii.
  O piesă cu astfel de conotaţii poate intra cu uşurinţă în penibil, datorită îndrăznelii replicilor care abundă în cuvinte licenţioase, însă ceea ce a reuşit
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Istoria comică și fantastă a androginului primordial de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna-pg.30
  Piesa Lysistrata a lui Aristofan este unul dintre cele mai neobişnuite texte dramatice antice: o comedie cu inflexiuni politice şi parabolice, cu un limbaj licenţios şi situaţii „deocheate”, destul de greu de transpus în convenţia scenică, dar care mixează în cele din urmă fermecător senzualitatea cu patima sexuală şi cozeria aluzivă cu militantismul social, într-un întreg care vorbeşte despre bărbat, femeie şi relaţia dintre ei, poate acel androgin primordial conceptualizat tot de antici. Lysistrata nu e un text uşor de înscenat, căci calibrajul său e o provocare pe muchia dintre trivial şi pudibonderie. Este exact capcana pe care a evitat-o cu succes regizorul franco-american Dominique Serrand cu Lysistrata sau oraşul femeilor, un scenariu ce pleacă de la Aristofan, montat la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cu premiera în 8 octombrie. Serrand a mizat pe forţa şi nuanţele textului, pe expresivitatea interpretării – deşi partiturile nu sunt
  Citeste tot pe Revista Tribuna-pg.30
• Lysistrata sau orașul femeilor, în Cluj-Napoca de Marius Onică sursa: Art Act Magazine
  Lysistrata a ținut în frâu poftele bărbaților atenieni și spartani, vineri, 8 octombrie, la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, când comedia lui Aristofan, destul de puțin montată la noi, a avut premiera, avându-l ca director de scenă pe Dominique Serrand.
  Este a doua premieră a stagiunii 2010-2011 a teatrului amintit, după Măsură pentru măsură de W. Shakespeare, în montarea lui Matthias Langhoff. Un alt nume străin de plaiurile noastre dar cunoscut lumii teatrului și operei mai ales în America și Franța, Dominique Serrand vine cu o propunere nouă de montare a comediei antice, experiment plin de prospețime care captează o sală și care smulge multe ropote de aplauze în cele două ore cât ține reprezentația.
  Piesa, considerată licențioasă și neindicată vizionării de către cei mai mici de optsprezece ani, este savuroasă nu numai prin limbajul frust, direct, lipsit de pudoare, cu forță veristă, ci și prin ideea grevei inițiate de femei
  Citeste tot pe Art Act Magazine