Totul începe în sala de consiliu, rece, elegantă, a unei mari corporaţii. În jurul mesei se află patru coordonatori de proiecte, tineri, purtând îmbrăcăminte standard, unisex. Costum de culoare închisă, cămaşă albă, cravată. Oameni pentru care viaţa personală nu mai are nici cea mai mică importanţă. Ori dacă are, orice incidenţă a ei în îndeplinirea sarcinilor este cu desăvârşire exclusă.
Respectivii s-au adunat spre a-i prezenta preşedintelui-director general şi unic acţionar al firmei proiectele de pe agenda săptămânii. Acesta se află la sute, la mii de kilometri distanţă, însă tehnologia de ultimă-oră, skype-ul, permit o comunicare prefectă. Poate doar un mic delay din când în când, care nu are nici cea mai mică importanţă. Fiecare dintre cei patru îşi prezintă detaliat, standardizat proiectul. Răspunde întrebărilor colegilor, celor ale managerului. Acesta le cere eficienţă maximă, rapiditate. Că doar şi în era
Citeste tot pe
Adevărul
