Rareori se întîmplă ca un spectacol să aibă un asemenea ecou în conştiinţele (hai, "inimile") spectatorilor ca-n cazul lui Mă tot duc...de la Teatrul Foarte Mic. Pus în scenă cu aproape 10 ani în urmă, în franceză, spectacolul scris şi regizat de Marc Dore, cu texte aluzii din "W. Shakespeare etc.", Je m'en vois a făcut carieră ani de zile în zona real francofonă a Europei, Franţa, Belgia, Suisse Romande.
Oana (Diana) Pellea şi Mihai Gruia Sandu joacă de plăcere, ca-ntr-un episod din propria viaţă, dar nu unul reprodus, ci unul creat pe loc şi trăit tot atunci. E ca un fel de prelungire a propriei vieţi sau, poate, o paranteză fericită. Şi pentru cei din sală, dar şi pentru cei doi excepţionali actori.
Minutul dinainte de despărţirea definitivă dintre cei doi durează o oră şi jumătate. Afli asta cînd, în final, te uiţi, totuşi, la ceas. Nu eşti tentat să o faci în timpul spectacolului. Cei doi actori-clovni traduc în mii de nuanţe
Citeste tot pe
România Liberă